Titlul: 1000 de abţibilduri pentru fete cu stil, imaginea: câteva „tipe” cu rujuri, pudră, freze etc. Stau şi mă uit cu gura căscată. Îmi fac rapid câteva calcule: abţibilduri, la ce vârstă fetiţele vor abţibilduri? Nepoata mea le aduna undeva între 5 şi 7 ani.
Mă pun să răsfoiesc cărţoiul. Erau sfaturi utile pentru dansatoare, nu pentru fetiţe. Cum să se machieze, cum să se penseze, cum să îşi epileze părul de pe picioare. La capitolul cum să se îmbrace, mi s-a ridicat părul în cap. Nu îmi permit să folosesc aici cuvântul potrivit. Toate transparente, toate cu o palmă de material. Ba chiar li se sugera fetiţelor să poarte un batic transparent legat peste şolduri când merg la plajă, fiindcă arată mai…
Pentru a descoperi singure cum să arate mai provocator, fetiţelor li se pun la dispoziţie 1000 de abţibilduri pe care să le combine cu „stil”. Rujuri, fuste scurte, coafuri, bijuterii, sandale cu toc şi tot felul de alte recuzite din dulapul unei dansatoare la bar.
Bineînţeles că nu lipseau nici sfaturile pentru corpul perfect. Nu se spunea cum să ai plămâni sănătoşi sau cum să dobândeşti rezistenţă la fugă, ci cum să îţi formezi muşchii pectorali sau fesieri. Iată un fragment: „Fesieri: în patru labe, sprijină-te pe coate şi pe genunchi, întinde un picior în continuarea trunchiului. Apoi îndoaie-l”. Personal cred că ar trebui să înveţi un copil să alerge, să joace prinsa, ascunsa, tenis, volei. Nu să îl înveţi cum să îşi întărească muşchii de la piept sau fund, în camera sa.
Mi-a dat fiori acea carte şi sper din inimă că nimeni nu va cumpăra aşa monstruozităţi copilului său. Sper că vom învăţa să nu ne mai ducem fetiţele la coafor înainte de serbările de la grădiniţă. Şi că vom renunţa să le machiem. Fiindcă, din păcate, această carte mi-a amintit că am văzut fete preşcolare coafate şi machiate.
Sigur, fiecare îşi educă odrasla cum vrea, e libertatea lui. Dar vreau să cred că părinţii care apelează la asemenea tâmpenii nu sunt conştienţi de comportamentul pe care îl sădesc cu sila în mintea copilului.
Ieşind afară, îngândurată, mi-am adus aminte de puţinele ore de germană pe care le-am făcut în studenţie. Atunci mi-a atras (pozitiv!) atenţia modul în care se foloseşte genul în germană: die – feminin, der – masculin, das – neutru. Aşa că înainte de femeie se pune die, pentru bărbat se foloseşte der, iar la copil (nu o să vă vină să credeţi) – das. Adică la vârsta abţibildurilor se consideră că un copil e la genul neutru, nu i se pune diferenţa de gen în faţă, alături de moduri cretine de exploatare ale genului (masculin sau feminin).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
