Din cauza regimului de atunci, familia s-a refugiat în Elveţia, Franţa şi mai apoi în Rusia. În 1943 şi-a început activitatea de redactor la Deutscher Volkssender, post de radio în limba germană din Moscova. În 1945 s-a întors în Germania, făcând parte dintr-un grup de activişti comunişti supranumit „grupul Ulbricht”. În anii 1945-1946, Wolf a fost acreditat ca reporter la Procesul de la Nürnberg. Între 1949 (anul proclamării Republicii Democrate Germane) şi 1951, Markus Wolf a fost „prim consilier” la ambasada RDG în Moscova.
Din septembrie 1951, Wolf a participat la dezvoltarea noului serviciu de informaţii externe, care se prezenta spre exterior ca institut pentru cercetări în ştiinţele economiei. În 1952, a devenit şeful serviciului de informaţii externe, iar un an mai târziu acest serviciu a fost integrat în Ministerul Securităţii Statului. Markus Wolf a fost avansat la rangul de general-maior şi, în calitate de şef al spionajului, era totodată prim-adjunct al ministrului Securităţii statului, Ernst Wollweber, apoi Erich Mielke.
Abia în 1979, serviciul de informaţii externe al Republicii Federale Germania a putut să-l identifice pe Wolf pe o fotografie făcută de serviciul suedez de informaţii. În momentul fotografierii pe ascuns, Wolf se afla ca turist la Stockholm. Cel care l-a identificat a fost un fost locotenent-major al serviciului est-german condus de Wolf. Până în acel moment, serviciile occidentale nu deţineau o fotografie mai recentă decât cele de până în anii ’50 – ceea ce îi adusese lui Wolf porecla „omul fără faţă”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
