19 noiembrie 1943: Începutul în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, al Operațiunii Uranus

Operațiunea Uranus a fost numele de cod al unei operațiuni militare a Armatei Roșii, din timpul celui de al Doilea Război Mondial , operațiune ce a avut ca scop distrugerea grupurilor de armate germane aflate la Stalingrad. Planificarea pentru operațiunea Uranus a început cu mai multe luni înainte de începutul anului 1942 și preconiza executarea în flancurile armatei germane a doua puternice lovituri, una pe la nord si a doua pe la sud de Stalingrad, care să ducă la încercuirea si nimicirea grupării inamice din zonă. Astfel , pregătirile pentru această operațiune s-au făcut în cel mai desăvârșit secret, lăsându-se impresia că în acea zona trupele sovietice nu pregăteau acțiuni ofensive de mare amploare.

Numai că în dimineața zilei de 19 noiembrie 1942, la orele 8.50, după un puternic atac de artilerie executata timp de o ora si douăzeci de minute, cu câteva mii de guri de foc, a început contraofensiva sovietica de la Stalingrad, având, după cum am mai spus, numele de „Operațiunea Uranus”. Trebuie amintit că în această acțiune sovieticii au profitat si de ceata care acoperise întreaga zonă , astfel că într-un timp relativ scurt , dar cu pierderi grele, sovieticii au reușit sa realizeze încercuirea completă a Armatei a 6-a germane. Cererile insistente ale generalul Friedrich Paulus, comandantul acestei armate, ca trupele sale sa fie scoase din încercuire au fost respinse de Hitler, care a hotărât ca trupele germane să reziste cu orice preț.

Însă după câteva zile în care aviația nu a putut să acționeze datorită condițiilor meteo nefavorabile, armata germană a avut pierderi imense, fapt ce l-a determinat pe Hitler să ia în sfârșit hotărârea de al însărcina pe mareșalul von Manstein cu misiunea de a-l scoate pe Paulus din încercuire. Numai că acest plan nu a funcționat deoarece corpul de armate condus de von Manstein nu dispunea de mijloacele necesare unui contraatac eficace care să ducă la salvarea Armatei a 6-a germane. Astfel acțiunea lui von Manstein a fost oprita de sovietici, în momentul in care trupele lui Paulus se aflau la doar 25 de km depărtare. Așa se face că Manstein nu a mai ajuns niciodată la Paulus, iar la începutul lunii decembrie, când oamenii lui Paulus sufereau de foame si frig la minus 30 de grade Celsius, generalul sovietic Jukov a mai declanșat și o puternică ofensivă, ce a făcut ca armata germana să fie practic zdrobită de Armata Roșie.

La începutul lunii ianuarie a anului 1943, sovieticii le-au oferit germanilor o capitulare care sa nu-i dezonoreze, dar Paulus a refuzat, iar urmarea a fost că peste 7.000 de tunuri ale artileriei sovietice au zdrobit pozițiile inamicului timp de mai multe zile, paralizând orice acțiune a germanilor. În urma acestui nou dezastru, Paulus i-a cerut lui Hitler aprobarea să capituleze. Răspunsul lui Hitler a venit pe data de 28 ianuarie 1943 și fost unul dur: „Este interzis să vă predați. Armata a 6-a va apăra pozițiile pană la ultimul om si pana la ultimul cartuș.”

După doua zile, Hitler l-a avansat pe Paulus la gradul de mareșal în speranța că îl va determina să reziste în continuare, numai că la data de 31 ianuarie 1943, Paulus s-a predat împreună cu tot statul său major, spre disperarea fuhrerului. După înfrângerea de la Stalingrad, Germania a intrat într-o perioada de profunda criza, iar pentru a completa pierderile de pe frontul estic, guvernul nazist a fost silit sa promulge legea mobilizării generale a populației. Din păcate însă pentru Germania acest lucru nu a mai avut nici un efect, deoarece colosul sovietic nu mai putea fi oprit și nu va mai trece foarte mult tip până când acesta va ajunge până în „inima” Germaniei, la Berlin.

Sursa Lectia de istorie