23 de milioane de pe „campia minunilor”

Povestea a inceput tocmai in anul 2004, cand, din marturiile locuitorilor satului Corlateni, r-l Rascani, Anatolie Tripadus a inceput sa dea tarcoale pe la primaria din localitate. Fostii angajati ai primariei afirma ca barbatul se arata interesat sa cumpere 4,7 ha din cotele cu destinatie agricola, primite cu putin timp inainte de catre cinci sateni. Vanzarea acestora, insa, era imposibila, pentru ca nu erau privatizate. Nu se stie prin ce metode, dar Tripadus s-a descurcat si de data aceasta. Nu zabava, peste cativa ani, oamenii din partea locului au supranumit terenurile cu pricina „pole ciudes”, adica „campia minunilor”.

Ion Ursu: „Cotele nu au fost privatizate”

„Aveam mare nevoie de bani, cand am aflat de la inginerul primariei, Nina Calarasi, ca cineva vrea sa-mi cumpere cota. Nu aveam documente, nu privatizasem pamantul, dar a venit un om si m-a luat la Balti, la un notar. Acolo am vazut Titlul meu de proprietate a cotei. Am iscalit niste hartii, mi-au dat banii si s-a facut”, isi aminteste Sergiu Perju, vanzatorul unei cote. Spusele sale sunt confirmate si de altii. Bunaoara, Nicolae Cebotari sustine: „Nu aveam nimeni Titluri de proprietari sau alte acte, cand am aflat de la primarie ca un baietan din Balti vrea sa cumpere pamantul. A venit si m-a luat cu masina la Balti, unde am iscalit si am primit banii”. Astfel, la 11 octombrie 2004, patru din cele cinci terenuri au fost cumparate de catre fiul lui Tripadus, Alexandru. Desi tranzactiile figureaza in actele cadastrale, nici fostul edil de Corlateni, Ion Ursu, nu poate explica acestea: „Cotele nu au fost privatizate cel putin pana in 2007, cat am condus eu primaria”. Problema este si mai incurcata, deoarece Nina Calarasi, fostul inginer cadastral al primariei, spune cu certitudine ca, totusi, privatizarea a avut loc.

Schema a luat intorsaturi neasteptate la 27 martie 2005, cand Tripadus a vandut terenurile unui oarecare Oleg Ignatenco, stergand urmele. Astazi, el nu figureaza in cadrul urmaririi penale pornite de CCCEC, chiar daca toti cei implicati sunt oamenii lui. Acest Ignatenco este directorul intreprinderii „Mioara” din Balti, privatizata de catre Tripadus in mod dubios – caz examinat in alt dosar penal, care se afla in judecata. Ignatenco figureaza in calitate de invinuit, alaturi de Tripadus, inca intr-un dosar penal, fiind acuzat inclusiv de falsificare de acte vamale. Cei doi au fost arestati impreuna in 2007, pentru fraude similare.

Pavel Dumbraveanu: „N-am semnat niciodata asa ceva”

Cumparand „campia minunilor”, Ignatenco a apelat la Cadastru cu o cerere-trasnet – de a schimba destinatia terenurilor din „agricola” in „pentru constructii”. „Venea la mine, uneori insotit de Tripadus, si-mi cereau sa fac schimbari in registru. Am refuzat, caci terenul este agricol”, afirma Pavel Galisca, seful Oficiului cadastral Rascani. Mai mult, pe acest teren trec doua gazoducte de presiune inalta si, potrivit legislatiei, schimbarea destinatiei era imposibila.

Atunci Ignatenco a apelat in judecata. Cu toate ca instanta nu avea dreptul sa se implice, caci deciziile despre schimbarea destinatiei oricarui teren pot fi luate exclusiv de Guvern, judecatorul Andrei Istrati din Rascani a decis sa preia atributiile executivului. „Hotararea mea a fost aprobata si de Curtea de Apel din Balti”, se dezminte astazi judecatorul. In consecinta, Cadastrul s-a supus si a inregistrat „campia minunilor” ca teren pentru constructii.

Sa vedem care sunt probele invocate de Ignatenco in aceasta privinta. Instantei i-a fost prezentata o copie (amintim ca in dosarele Tripadus figureaza doar copii) a unei decizii a Consiliului satesc Corlateni, in care se stipuleaza schimbarea destinatiei „campiei minunilor” si eliberarea unor noi Titluri de proprietate cu modificarile respective, facandu-se trimitere la o hotarare de guvern din 27 februarie 1996. Falsificarea actului se observa cu usurinta. In primul rand, in hotararea mentionata a Guvernului se stipuleaza transmiterea a 4,4 ha din gestiunea primariei Corlateni in cea a primariei Balti pentru constructia unui bloc locativ. Nu se specifica despre ce teren e vorba, dar astfel ar fi fost imposibil ca ulterior taranii din Corlateni sa fi primit cote pe aceste terenuri. In al doilea rand, pretinsul document arata ca noile Titluri urmeaza sa fie eliberate celor patru sateni care isi aveau aici cotele, dar este datat cu 21 decembrie 2004, cand proprietarul era deja Tripadus. In al treilea rand, secretarul Consiliului satesc, Pavel Dumbraveanu, unul din pretinsii semnatari ai „actului”, afirma ca nu a iscalit asa ceva niciodata: „La nicio sedinta a Consiliului satesc nu s-a discutat despre aceasta”. Ex-primarul Ion Ursu confirma: „Nu stiu nimic despre un asa document – e falsificat. Terenurile au si acum destinatie agricola”.

Constantin Patic: „Judecata nu poate sa schimbe destinatia unui teren”

Judecatii i-au fost prezentate si copiile noilor Titluri de proprietate, care contin semnaturile lui Ursu si Dumbraveanu, iar semnatura inginerului cadastral lipseste. Potrivit lui Dumbraveanu, insa, el iscaleste asemenea acte numai dupa inginerul cadastral, iar „lipsa unei semnaturi demonstreaza ca documentul e contrafacut”. Chiar daca si inginerul, Nina Calarasi, neaga autenticitatea acestor „titluri”, justitia s-a facut ca ploua…

Urmatorul pas al lui Ignatenco e si mai interesant. Dupa modificarile in registrul Cadastrului, el a vandut „campia” firmei baltene „Blancpel-Stil”. Tranzactia s-a facut la notarul Alexandru Antoficiuc din Edinet, cel care autorizase si copiile documentelor false cu care a operat Tripadus in cazul Lesnic (vezi investigatia „Copii si morti pe altarul zeitei Themis”, publicata in TIMPUL la 23, 26 si 27 aprilie). Notarul isi neaga orice vina in legatura cu tranzactia respectiva, desi curand a fost nevoit s-o anuleze la interventia arhitectului-sef de Rascani, Constantin Patic. Acesta ne spune: „Judecata nu poate sa schimbe destinatia unui teren, iar Cadastrul nu are dreptul sa se supuna instantei in asemenea cazuri. Terenurile sunt agricole si incalcarea a facut-o Cadastrul, inregistrandu-le ca imobile pentru constructii si permitandu-i lui Tripadus sa le vanda. Am insistat ca notarul sa anuleze contractul si el n-a avut incotro”.

Pantelimon Frasineanu: „Nu stiu nimic”

La 16 octombrie 2008, Antoficiuc a anulat contractul dintre Ignatenco si „Blancpel-Stil” si terenurile au revenit in proprietatea primului, dupa cum figureaza si in prezent la Cadastru. Atentie, insa! – PANA ASTAZI ANUME „BLANCPEL-STIL” PROFITA DE DREPTUL DE PROPRIETAR AL „CAMPIEI MINUNILOR”. Au urmat ilegalitati incredibile, acceptate tacit si surprinzator de justitie. Firma respectiva era condusa de Tatiana Chiasco, o tanara de 22 de ani, care apare si in alte scheme cu implicarea lui Tripadus. De pilda, tot in 2008, firma acestuia – „Gaz-Taf-Grup” – i-a donat Tatianei sediul de la Balti, pentru ca apoi ea sa solicite un credit bancar de doua mln. lei, pe care nu l-a intors nici pana astazi. Rolul tinerei pare a fi de „papusa inocenta” si pentru ca semnaturile sale pe acte difera totalmente si cel mai probabil sunt facute de alta mana.

Cu ce scop a fost schimbata destinatia „campiei minunilor”? Desi firma pretinde ca a intentionat sa faca aici constructii, toate actele false prezentate in acest sens demonstreaza ca altceva e la mijloc. Si anume – cele doua gazoducte, care apartin „Balti-Gaz” si, respectiv, CET-Nord. Invocand ca acestea incurca constructiei, Chiasco a solicitat „Balti-Gaz” si „Moldovagaz” sa le reamplaseze. Neprimind un raspuns convenabil, in septembrie 2009, „Blancpel-Stil” a atacat in judecata „Balti-Gaz”. Dosarul a ajuns, ca prin minune, la judecatoarea Aurica Us, care anterior a emis mai multe hotarari favorabile echipei lui Tripadus. De data aceasta, dna Us a facut o rocada spectaculoasa, schimband, din oficiu, paratii – in loc de „Balti-Gaz” a chemat in judecata „Moldovagaz”. Sa nu uitam ca Pantelimon Frasineanu, directorul „Balti-Gaz”, a figurat in cel putin o „afacere” a lui Tripadus – cea cu firma „Taf-Service”, implicata in cazul Lesnic. Actionarea in instanta a „Balti-Gaz” putea fi si un joc, ceea ce confirma si reactia lui Frasineanu la intrebarile noastre. El ne-a spus ca nu stie nimic despre acest litigiu: „Nu sunt la curent, nu stiu nimic, am sa ma interesez”. Frasineanu a infirmat pana si legatura sa cu „Taf-Service”, ceea ce arata ca el minte.

Dorin Dragutan: „Imprumuturile externe se inregistreaza la BNM”

Si de data aceasta, probele prezentate in instanta sunt evident falsificate si lipsesc originalele. Primul „act” e un contract, incheiat la 7 august 2008 la Balti, prin care „Blancpel-Stil” ia cu imprumut de la cetateanul Ucrainei Olexandr Chukhanenko 10 milioane de euro (!), pentru a achita proiectarea edificarii unui complex locativ si comercial pe „campia minunilor”. Realmente, potrivit Serviciului Graniceri, la acea data Chukhanenko nici nu se afla in RM. Nu stim cat de adevarate sunt zvonurile precum ca ucraineanul este nepotul sotiei lui Tripadus, dar cert e faptul ca acesta e fondatorul firmei „Bad-Tat”, ce activeaza pe aceeasi adresa cu „Blancpel-Stil” – str. Alecsandri 2, unde se afla intreprinderea lui Tripadus „Mioara”. Daca e sa credem acestor „acte”, Chukhanenko se ineaca in bani – tot in 2008, el ar fi imprumutat 10 mln. USD firmei sale, „Bad-Tat”. Oricum, contractul cu Chiasco pare a fi un truc si pentru ca nu a fost inregistrat la Banca Nationala, dupa cum prevede legislatia. „Orice imprumut extern pentru un agent economic din RM sau invers trebuie neaparat inregistrat la BNM. Altminteri, frauda este depistata de noi si atrage de la sine penalitati”, a declarat pentru TIMPUL guvernatorul Bancii Nationale, Dorin Dragutan.

A doua proba e un „contract international” dintre Chiasco si firma germana „Rutz Moebel”, condusa, chipurile, de un om cu acelasi nume, care se obliga sa pregateasca proiectul de constructie la pretul de 10,2 mln. euro. De fapt, un asemenea om, Rutz Moebel, nu exista, iar firma respectiva este condusa de Alexander von der Rutz. Afland de la noi despre acest contract, neamtul a ramas uluit: „Ce fel de prostii is astea? Glumiti. Nu avem nicio treaba cu firma aceasta”. Precizam ca in dosarele Tripadus mai figureaza acte falsificate, inclusiv declaratii vamale, din numele firmei „Rutz Moebel”.

Constantin Patic: „N-am semnat asa ceva niciodata”

Proba a treia este un ordin de plata de la „Banca Sociala”, prin care se arata ca „Blancpel-Stil” ar fi platit firmei „Rutz Moebel” un avans de 510 mii euro (foto 3).

Insa atat banca, cat si Rutz neaga faptul ca transferul a avut loc. In alte „scrisori”, „Rutz Moebel” cere certificatul de urbanism, pe care „Blancpel-Stil” il solicita apoi de la arhitectul-sef al r-lui Rascani, Constantin Patic. Figureaza si un pretins raspuns al arhitectului, in limba rusa (foto 4), ca nu poate elibera actele atata timp cat gazoductele nu sunt reamplasate. Si Patic a ramas perplex, afland de la noi despre aceasta: „N-am semnat asa ceva niciodata. Niciodata n-am scris scrisori in alte limbi decat in cea de stat. E foarte grav ceea ce se intampla”.

O alta „proba” este o scrisoare cu antetul „Urbanproiect”, semnata de „Ion Mihalachi, arhitect-sef” (foto 5), in care la fel se recomanda reamplasarea gazoductelor. Adevarul e ca Mihalachi este sef de sectie la „Urbanproiect”, dar niciodata nu a fost arhitect-sef. „Nu detin o asemenea functie si nu eu am scris scrisoarea. Scrisorile noastre sunt semnate de catre directorul institutului”, afirma Mihalachi. La randul sau, Iurie Povar, directorul „Urbanproiect”, ne-a spus: „Mihalachi nu are dreptul sa semneze scrisori din partea institutiei. El semneaza avize, dar numai sub semnatura mea sau a sefului de departament, sau a arhitectului-sef”. Povar a adaugat ca in registrul corespondentei institutului nu e inregistrata nicio scrisoare cu numarul de iesire respectiv, si niciuna primita de la „Blancpel-Stil”. Mai mult, „Blancpel-Stil” a prezentat instantei si o scrisoare de la firma „Gaz-Taf-Grup”, care accepta sa reamplaseze gazoductele timp de sase-opt luni. Semnatarul, Igor Botnariuc, este ginerele lui Tripadus, iar literele „TAF” din numele firmei (care exista si in alte denumiri ale firmelor lui Tripadus) inseamna, probabil: „Tripadus Anatoli Fiodorovici”.

CSM se eschiveaza s-o sanctioneze pe Us

Inarmata cu aceste hartii, cel putin 10 la numar, „Blancpel-Stil” a solicitat instantei sa oblige „Moldovagaz” ca sa-i plateasca prejudicii materiale si morale in suma de 23,2 mln lei. E inexplicabil insusi faptul ca judecatoarea Us a admis cererea de chemare in judecata, desi „campia minunilor” nu mai apartine firmei, ci lui Oleg Ignatenco. Cand l-am contactat pe acesta, ca sa aflam daca el stie ce se intampla cu propriile bunuri, Ignatenco ne-a spus ca e foarte ocupat, apoi n-a mai raspuns la telefon. Si in continuare, judecatoarea a servit intocmai intereselor firmei, scutind-o si de achitarea taxei de stat in suma de 759 mii lei. Dupa mai multe amanari, la 15 decembrie 2009, la prima sedinta la care erau prezente toate partile, Aurica Us a indreptatit cerintele „Blancpel-Stil” in 40 de minute. Ea a respins toate demersurile „Moldovagaz”, inclusiv de a obliga reclamantul sa prezinte probe in original si de a atrage, in calitate de parati, „Balti-Gaz” si CET-Nord – adevaratii proprietari ai gazoductelor. Astfel, dna Us a decis incasarea de la „Moldovagaz” a 23 mln. lei, a obligat intreprinderea sa reamplaseze gazoductele timp de 180 de zile si a dispus executarea imediata a hotararii.

Peste cateva zile, un reprezentant al „Blancpel-Stil” s-a prezentat la banca, solicitand fie milioanele, fie arestarea conturilor „Moldovagaz”. Banii fusesera transferati in ajun catre „Gazprom” si acest lucru a salvat intreprinderea. „Moldovagaz” a anuntat despre cele intamplate conducerea de varf a statului si a atacat decizia Auricai Us, solicitand suspendarea executarii acesteia pana la examinarea cauzei la Curtea de Apel. Intreprinderea a cerut si Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) sa o sanctioneze pe dna Us. Ciudat, dar CSM a ignorat aceasta cerere de doua ori si, tocmai la a treia incercare, a raspuns ca va examina cererea. Intre timp, Curtea de Apel a intors dosarul spre reexaminare in prima instanta.

Aurica Us: „A trecut jumatate de an si nu mai stiu”

Solicitata de noi, Aurica Us s-a declarat nevinovata. Ea zice ca nu stia ca probele erau falsificate, dar nici ca terenurile din litigiu nu apartin reclamantului. Intrebata de ce nu a solicitat originalele si a luat decizia in baza unor copii, judecatoarea a raspuns in doi peri: „Partile vin intotdeauna cu originale, dar noi nu le retinem. (…) Dar a trecut jumatate de an si nu mai stiu (…) Posibil ca si acum au fost prezentate originalele. Nu pot sa spun ca nu (…) Nu pot sa raspund la aceasta intrebare, asta a fost in decembrie”. Desi a dispus executarea imediata a deciziei sale, Aurica Us afirma deja altceva: „Hotararea mea nu este definitiva. Daca firma a falsificat ceva, va trebui sa raspunda. Cu asta se ocupa CCCEC”. Intr-adevar, inca in 2008, Centrul a pornit o urmarire penala pe faptul falsului in acte publice comis de catre responsabili din Primaria Corlateni. „In cadrul acestei cauze se examineaza si tentativa de insusire de la „Moldovagaz” a celor 23 de mln. lei. Pentru ca asupra litigiului nu a fost pronuntata o hotarare definitiva, insa, nu putem invoca posibilitatea tragerii la raspundere a judecatorului Aurica Us pentru pronuntarea cu buna-stiinta a unei hotarari contrare legii”, ne-a spus Angela Starinschi, ofiter de presa la CCCEC.

Tatiana Chiasco: „Sunt problemele lor”

Lucruri stranii s-au intamplat intre timp si la „Blancpel-Stil”. Tatiana Chiasco s-a retras si ca director, si ca fondator, iar in locul ei a venit nimeni altul decat „creditorul-minune” Olexandr Chukhanenko. Solicitata de noi, Chiasco ne-a taiat-o scurt: „N-am sa va raspund la nicio intrebare, pentru ca nu vreau si am acest drept”. Am rugat-o sa ne explice macar de ce semnaturile sale difera atat de tare. A zis ca are trei semnaturi, desi noi am depistat cel putin patru. „N-am sa vorbesc nimic”, a repetat, fiind intrebata daca il cunoaste pe Tripadus. Singura marturie pe care ne-a facut-o Chiasco in cele din urma a fost: „Firma are director. I-am predat tot lui Chukhanenco. Nu stiu ce au facut ei mai departe – sunt problemele lor”. Raspunsul ne da de inteles ca tanara a fost intr-adevar doar o unealta in mainile cuiva.

Ghenadie Bambuleac: „N-am vazut originalele…”

Anatolie Tripadus, ca de obicei, nu ne-a raspuns la telefon. L-am intrebat despre implicarea acestuia in cazul respectiv pe Ghenadie Bambuleac, reprezentantul „Blancpel-Stil”, care deseori l-a aparat si pe Tripadus in procesele sale. „Pe dosarul asta nu stiu daca este sau nu implicat dl Tripadus. Nu am fost contactat de el pentru a reprezenta interesele firmei”. Intrebat despre originalele copiilor din dosar, Bambuleac ne-a spus ca nu le-a vazut niciodata, ca nu el a prezentat copiile in instanta si ca a intervenit in proces pe ultima suta de metri. El califica drept „zvonuri” toate declaratiile persoanelor care neaga faptul ca au semnat scrisorile din dosar. „Nu sunt specialist, ca sa determin daca o copie este sau nu veridica. Sincer sa va spun, ma cam deranjeaza asa sunete. Daca ar fi o hotarare definitiva, atunci s-ar putea de apreciat autenticitatea copiilor”, a adaugat Bambuleac.

Ne abtinem de la comentarii, dar vom face o scurta precizare. Daca verificarea probelor depuse in instanta se va efectua intotdeauna dupa decizia definitiva, atunci oricine poate sa-si fabrice stampile, sa falsifice tot ce vrea, sa cumpere judecatori si sa faca tot ce-i trasneste prin cap. Iar RM poate deveni, in scurt timp, cel mai barosan regat al coruptiei. Cel putin astazi ciudat e faptul ca actiunile lui Tripadus si ale echipei sale sunt cunoscute si de conducerea tarii, ca i se instrumenteaza noi si noi dosare, ca numai la Judecatoria Buiucani el este invinuit in 15 cauze penale, care cuprind peste 40 de volume, pe circa 12.000 de pagini. Totusi, omul continua sa se afle in libertate.

Investigatia a fost realizata in colaborare cu Centrul de Investigatii Jurnalistice

Premierul Vlad Filat despre Tripadus:
Am fost informat despre actiunile acestui om (Anatolie Tripadus – n.n.) si am dat indicatii organelor responsabile sa ia in vizor si sa elucideze, in conformitate cu legislatia in vigoare, atat cazurile sale, cat si altele de acest fel. Totodata, am solicitat justitiei sa dea dovada de maxima echidistanta atunci cand examineaza litigiile respective, dar si in general, si sa ia masurile de rigoare in mod independent si profesionist. In genere, fenomenul protejarii unor persoane si a unor actiuni de catre justitie trebuie lichidat, deoarece dauneaza si imaginii R. Moldova, si tendintelor noastre europene.

Directorul „Moldovagaz”, Alexandr Gusev, despre decizia Auricai Us:
"Situatia creata scoate iarasi in evidenta problemele din sistemul judecatoresc al RM, in special in instantele economice. Chiar daca, in mare parte, aici activeaza oameni onesti si competenti, astfel de situatii compromit intreg sistemul. „Moldovagaz” dispune de potentialul si posibilitatile necesare de a-si apara interesele sale si cele ale actionarilor sai. Am ripostat si vom riposta intotdeauna prompt fata de tentativele doritorilor de a se imbogati pe spatele consumatorilor. Totusi, cu parere de rau, nu intotdeauna am gasit sustinerea acelor structuri de competenta carora tine contracararea acestor fenomene".