Anul 1918 a fost, dupa secole de desparţire, anul binecuvântat al MARII UNIRI a românilor.

Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia şi-a proclamat independenţa la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.

La 15/28 noiembrie 1918, a avut loc al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului român, când Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, ”unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”

La randul sau, mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat în toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie redactată de Vasile Goldiş, privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza ”printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menţionat anterior. Se sublinia, astfel, necesitatea convocării unei adunări naţionale, care să delege organele abilitate ”să trateze şi să hotărască în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române”.

 

In data de  18.XI/1.XII.1918,Marea Adunare Naţională  a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, „adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, a decretat Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

La 11/24 decembrie 1918 Regele Ferdinand I al României  a emis Decretul-lege nr.3.631 de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei, potrivit căruia „serviciile publice” rămîneau sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia guvernului României trecând afacerile străine, armata, căile ferate, poşta, telegraful, telefoanele, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului.

Transilvania urma să fie reprezentată, în Guvernul central, de miniştri fără portofoliu.

Reprezentantii romanilor transilvaneni care s-au deplasat la Bucuresti pentru a prezenta Regelui Ferdinand cererea de Unire cu România, declarau :

Delegatia Adunarii Nationale a infatisat Maiestatii Voastre actul Unirii, pe care cerem prin decretu-lege de fata Maiestatii Voastre sa-l intareasca, spre a da o forma definitiva unitatii noastre nationale, acum deplin infaptuita peste toate tinuturile locuite de romani.

Unirea aceasta, in ziua cand marii nostri aliati sunt invingatori, isvoraste din puterea de vieata a poporului roman, din vitejia soldatilor nostri si din vointa hotarita a romanilor de pretutindeni. Ea se intemeiaza pe fiinta insasi a neamului romanesc, care de aproape doua mii de ani, in mijlocul tuturor vitejilor vremi, a stiut sa-si pastreze neatins caracterul de constiinta nationala. Ea se reazima pe cerintele istoriei, cari ii impun desfiintarea tuturor granitelor nedrepte si nefiresti si statornicirea Statelor dupa principiile nationalitatilor. Ea e voita in fine de nevoile neamului romanesc care nu poate trai despartit si care numai prin unirea la olalta a tuturor fiilor lui isi poate indeplini cu folos pentru omenire si cu stralucire pentru el misiunea civilizatoare in aceasta parte a lumei.

Consfintind prin acest decret-lege vointa Adunarii din Alba-Iulia, Maiestatea Voastra inscrie in Istoria poporului românesc de totdeauna si de pretutindeni cel mai mare act al Istoriei noastre nationale, acel pentru care generatii intregi au luptat si au murit, acel in nadejdea caruia au trait dela Nistru si panala Tisa toti Românii despartiti de o soarta nemiloasa si puneti, Sire, pentru vecie temelia unei Românii mari si a unei vieti nationale pe care sa se poata de aci inainte desvolta in pace si in fericire intregul neam romanesc.

 Foto: Delegația din Transilvania care a înmânat actul unirii regelui Ferdinand în 1918. (Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voievod și Caius Brediceanu)

In acel moment istoric, Regele Ferdinand I a spus la rîndul sau:

„Tinuturile cuprinse in hotarirea Adunarii Nationale din Alba-Iulia dela 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 sunt si raman de-a-pururea unite cu Regatul României. Raportul d-lui presedinte al consiliului de ministrii catre M. S. Regele, in sprijinul decretului de mai sus No. 3631/1918. De veacuri neamul românesc tinde spre unitatea lui. De aceea, cand prin rasboiul general o parte din omenire a intreprins lupta pentru libertate si drepturile natiunilor, Regatul Roman a socotit de datoria lui sa se alipeasca acestor Puteri si impreuna cu ele sa-si jertfeasca fiii pentru desrobirea fratilor nostri asupriti. Dupa mari suferinte vitejia minunata a ostirii noastre isi gaseste rasplata.

Alaturi de gloriosii ei aliati, România este astazi printre invingatorii lumei, Basarabia si Bucovina s’au unit cu patria muma, iara peste Carpati, românii, cari impreuna cu noi de atata vreme asteptau ceasul intregirii neamului, indata ce si-au putut spune gandul, au proclamat, prin marea lor Adunare Nationala intrunita la Alba-Iulia in 18 Noemvrie/1 Decemvrie 1918 unirea lor neconditionata si de-a-pururea cu Regatul României.„

F E R D I N A N D  I

PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA NAŢIONALĂ

REGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

 Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de Miniştri sub No. 2171 din 1918, – Luând act de hotărârea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,

AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:

 ART. I

Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.

ART.II

Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri, este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.

Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

LEGE
asupra
UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂNIEI.

ART.UNIC.

Se ratifică, investindu-se cu putere de lege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918, publicat în Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie 1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul Regat al României, în cuprinderea următoare:

F E R D I N A N D  I

PREŞEDINTELE
CONSILIULUI DE MINIŞTRI
ŞI MINISTRU DE EXTERNE, Ion I.C. Brătianu

Această lege s-a votat de Adunarea Deputaţilor în şedinţa dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.

Această lege s-a votat de Senat în şedinta dela 29 Decembrie anul 1919, în unanimitate prin aclamaţiuni.