Acum 32 de ani, pe 8 decembrie 1991, în Belarus, la reşedinţa Visculi, el a fost semnat de liderii a trei republice slave: Boris Elţîn (Rusia), Leonid Kravciuk (Ucraina) şi Stanislav Şuşkevici (Belarus). Tot în acest document s-a prevăzut crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI).
Pentru locuitorii fostelor state sovietice şi pentru observatorii străini, dispariţia de pe harta lumii a marii puteri a fost o surpriză. Cauzele destrămării sale continuă până în prezent să stârnească controverse. Punctul de referinţă al destrămării este considerat de istorici a fi 12 iunie 1990, când Congresul Deputaţilor Populari a adoptat Declaraţia privind Suveranitatea Federaţiei Ruse. Apoi, în decurs de un an, a avut loc aşa-numita paradă a suveranităţii republicilor din uniune.
Pe 17 martie 1991 s-a desfăşurat primul şi singurul referendum popular din istoria URSS. Cetăţenilor din republicile unionale li s-a propus să-şi exprime părerea cu privire la menţinerea statului unional „într-o formă actualizată”. Şi deşi şase ţări din URSS au refuzat să participe la referendum, peste 70% din cetăţenii celorlalte nouă ţări au votat pentru menţinerea URSS.
La 19 august 1991, anumiţi politicieni din anturajul lui Gorbaciov au anunţat crearea Comitetului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă. Ei au cerut preşedintelui introducerea în ţară a stării de urgenţă sau transmiterea temporară a puterii vicepreşedintelui Ghennadi Ianaev. Aceasta a fost a doua etapă a destrămării URSS, menţionează Aleksandr Ţipko, colaborator ştiinţific la Institutul de Economie din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe.
„Comitetul de Stat pentru Situaţii de Urgenţă reprezintă într-adevăr unul dintre cele mai bizare evenimente din istoria Rusiei. Oamenii au încercat să salveze URSS. Însă de fapt au intensificat destrămarea sa”.
Înfrângerea puciului a dus în realitate la prăbuşirea puterii centrale a URSS. În decurs de o lună după puci şi-au declarat independenţa toţi liderii republicilor sovietice.
În cele din urmă, rezultatele referendumului popular de păstrare a Uniunii au fost „şterse” de părăsirea de către Gorbaciov a postului de preşedinte al URSS. Strict vorbind, pe baza votului popular, el n-a avut dreptul să-şi părăsească postul în decembrie. Din punct de vedere juridic, hotărârea referendumului a fost mai importantă decât acordul încheiat de cei trei lideri de state în Pădurea Belovej.
Integrarea uriaşului spaţiu euroasiatic la început în Imperiul Rus, apoi în URSS a durat peste 500 de ani. Dezintegrarea marii puteri a durat mai puţin de doi ani.
