În seara zilei de 27 februarie 1933, după ora 21.00, pompierii berlinezi au fost alertaţi că edificiul Parlamentului german, Reichstag, era în flăcări. Incendiul a izbucnit în sala dezbaterilor şi, până la sosirea pompierilor, flăcările au cuprins şi Camera Deputaţilor. În clădire a fost găsit Marinus van der Lubbe, un revoluţionar comunist olandez, un cărămidar şomer, sosit în Germania pentru a-şi continua ostentativ activităţile politice. Naziştii s-au folosit de incendiu ca să-i învinuiască de complot antiguvernamental pe comunişti. Ca urmare, 4.000 de comunişti au fost arestaţi. Cu mai puţin de o lună mai devreme, numitul cancelar Adolf Hitler a insistat pe lângă preşedintele Germaniei, Hindenburg, să promulge un decret împotriva Partidului Comunist.
Între timp, ancheta împrejurărilor incendiului de la Reichstag continua, naţional-socialiştii fiind nerăbdători să-i „deconspire” pe comunişti. La începutul lui martie 1933, trei bărbaţi au fost arestaţi, urmând a face parte din lotul de inculpaţi în intens mediatizatul „proces Leipzig”. Cei trei erau bulgari, Gheorghi Dimitrov, Vasil Tanev şi Blagoi Popov. Poliţia prusacă avea anumite informaţii că aceştia ar fi fost membri marcanţi în Partidul Comunist. Ulterior, s-a aflat că Dimitrov era coordonatorul operaţiunilor Kominternului pe plan european.
