28 iunie 1940: Ce-şi amintesc martorii oculari / Bunicul lui Dan Bălan, Boris Vasiliev: „Stalin mi-a furat copilăria”

Boris Vasiliev, profesor, autorul cărţii „Stalin mi-a furat copilăria”: „După ce au intrat în sat, ruşii au rupt şi au călcat în picioare tricolorul românesc”.

„Veneau ca lăcustele peste grâne…”

Avea numai opt ani când au venit trupele sovietice în Basarabia, dar îşi aminteşte în detalii acea zi odioasă de 28 iunie 1940. În acea duminică, pe la ora patru după-amiază, de pe malul stâng „au început să vină spre Basarabia luntri cu soldaţi înarmaţi „cum vin lăcustele peste grâne”. Neştiind ce urmează să se întâmple, pe mal se adunase tot satul. „Toţi ştiam că dincolo de Nistru biserica era dărâmată, adesea oamenii treceau noaptea râul înot, veneau pe malul nostru pentru a se salva de teroarea roşie. Eram obişnuiţi cu astfel de „vizite”. Dar în acea zi, văzând că pe malul stâng a apărut o puzderie de soldaţi înarmaţi, gata de luptă, sătenii au hotărât să-i întâmpine şi să vadă cine sunt şi ce vor”…

„I-au rupt epoleţii şi l-au arestat…”

„Gheorghe Popa, fost colonel în garda de onoare a ţarului Nicolai al II-lea, care ştia ruseşte şi cunoştea obiceiurile armatei roşii, s-a îmbrăcat în uniforma ţaristă de o frumuseţe rară, cu sabia la brâu, a luat pâine şi sare şi a spus că merge să ducă tratative cu dânşii. Toţi oamenii s-au pornit către mal, şi noi, copiii, alergam după ei. Eu terminasem deja clasa întâi românească pe care n-o uit nici azi. Când am ajuns pe mal, la mijlocul râului am văzut plutind o barcă cu flagul roşu pe care era secera şi ciocanul. Când au ajuns la mal, s-au apropiat de mulţime. Gheorghe Popa cu pâinea şi sarea în mână le-a spus: „С Богом на нашей земле” („Bine aţi venit, cu Dumnezeu, pe pământul nostru!”). În loc să mulţumească pentru primire, soldaţii au ordonat să-i fie luată sabia, epoleţii să-i fie rupţi de pe umeri şi să fie arestat. Ce a fost mai departe cu acel basarabean nici azi nu ştim”, îşi aminteşte Boris Vasiliev, care este şi autorul cărţii „Stalin mi-a furat copilăria”.

„Mai bine murim de rând cu tot neamul nostru!”

Bătrânul îşi aduce aminte că tatăl său, Ilie, a vrut să-şi ia familia şi să plece peste Prut, dar „mama s-a pus ca o cruce în faţa cailor şi a zis: „Ilieş, nu ne ducem de pe pământul nostru, de la mormintele buneilor noştri. Ne-or omorî, atunci să murim aici de rând cu neamul nostru”, şi au rămas, dar au plătit scump pentru asta”, spune bătrânul, cu gândul la cele două deportări prin care a trecut. El îşi mai aminteşte că, în ziua în care au venit, soldaţii ruşi au cerut cheile şi pecetea de la primărie, după care au citit o listă cu câţiva săteni, între care proprietarul unui restaurant şi doi evrei care aveau dughene… Aici, Boris Vasiliev nu poate să nu facă o remarcă: „Ce viaţă era pe timpul românilor, basarabenii aveau restaurant în sat. Satul Molovata, unde locuiam noi, în timpul celor 22 de ani de convieţuire în Marea Românie şi-a mărit numărul populaţiei de trei ori, de la două mii la şase mii, ţăranii aveau casă, masă şi pe masă, aveau şi dragoste, altfel copiii nu se nasc. Şi iată, în această viaţă tihnită pe care o duceau, au venit aceştia cu listele lor negre…”.

„Nu pot uita ochii îngroziţi ai părinţilor mei”

„Ei zic că ne-au eliberat, dar de fapt, au venit nepoftiţi de noi, cu planurile lor de acasă, cu listele lor negre. Au venit să-i ucidă pe cei mai buni gospodari, medici, învăţători, muzicanţi. Au smuls toată floarea naţiunii şi au semănat locul cu ruşi”, spune cu durere în suflet Boris Vasiliev. Bătrânul zice că nu poate uita nici astăzi ochii îngroziţi ai părinţilor săi. „Toţi gospodarii erau arestaţi, cercetaţi şi apoi dispăreau fără urmă. Pe tata îl anchetau în fiecare seară, îl întrebau cine ducea în sat „politica românească”, de parcă noi, fiind în statul român, puteam să facem politica Chinei sau a Moscovei. Noi ne supuneam politicii statului care avea grijă de noi”, trage concluzia interlocutorul nostru.

O zi neagră pentru toţi basarabenii

Boris Vasiliev zice că, de când e lumea, au fost ani grei şi în Basarabia. Dar moldovenii aveau o tradiţie: oricât de rău sau de bun era anul, chiar dacă se rupeau podurile de roadă, ei totuna punea ceva deoparte, un gavanos de fasole, câte o legătură de fructe uscate… „Când au venit ruşii, aceştia nu doar au scuturat toate podurile şi au luat toată recolta, dar au luat şi acele sfinte rezerve pe care oamenii le ţineau pentru zile negre… Adică, ne-au „eliberat” şi de ele”. Bătrânul spune că 28 iunie va rămâne o zi neagră a istoriei noastre, o zi tragică în care „s-au început crimele ocupanţilor comunişti pe teritoriul Basarabiei”…