României i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS va declara război, că urmare a protocolului adiţional secret, compromis între expansionismul nazist şi cel stalinist, al pactului Hitler-Stalin din 1939 şi a prăbuşirii Aliaţilor apuseni în iunie 1939,
România cedează şi, după 40 de ore, trupele sovietice şi ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute şi suplimentar în Ţinutul Hertei care nu era menţionat în ultimatum.
În timpul retragerii pripite şi haotice a administraţiei şi armatei române, populaţia civilă a fost supusă la jafuri, torturi şi asasinate din partea comandourilor comuniste şi a trupelor NKVD-iste.
Alte acţiuni împotriva reprezentanţilor oficiali ai Statului Român în retragere au fost comise de unităţi militare sovietice şi de comuniştii locali.
Locuitorii ţinutului, născuţi în limitele sale, devin cetăţeni sovietici.
Cei născuţi în restul României sunt expulzaţi, numai cu hainele de pe ei, iar refugiaţii de orice origini, care fugiseră din URSS şi trăiau în Basarabia sub ocrotirea comitetului Nansen, sunt deportaţi în Siberia, precum şi localnicii care fuseseră slujbaşi ai statului român.
La o luna după ce Basarabia a fost anexată în 1940 de sovietici, guvernul sovietic a dezmembrat-o în trei părţi.
Partea centrală a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi era formată din 30.000 kmp basarabeni, plus 4.100 kmp de teritoriu de pe malul stâng al Nistrului.
Sudul Basarabiei (de la Marea Neagră) şi partea de nord a acesteia, împreună cu nordul Bucovinei şi Ţinutul Herta, teritorii ce însumau 14.400 kmp, precum şi restul de 4.000 kmp din fosta republica autonomă înfiinţată peste Nistru în 1924, au fost atribuite Ucrainei.
Regimul sovietic a însemnat distrugerea sistemului economic şi a identităţii naţionale româneşti în Basarabia, dar a persecutat şi alte naţionalităţi, îndeosebi ruşii "albi" (antibolsevici).
Minoritatea germană, conform pactului Hitler-Stalin, este expulzată spre Germania nazistă.
Conform dispoziţiilor date de Stalin, toţi ţăranii proprietari de pământ, socotiţi "chiaburi" (kulaci) şi toţi proprietarii de comerţuri particulare, printre care zeci de mii de băştinaşi (în principal români, dar şi ucraineni, ruşi ne-comunişti, evrei, armeni, greci) au fost deportaţi în Siberia.
La 14 iulie, în acelaşi an, la ordinul lui Beria, familiile oamenilor deportaţi au fost dezmembrate şi deportate, bărbaţii fiind trimişi în lagăre diferite de cele unde au fost trimise femeile şi copii lor.
Astfel, bărbaţii au fost deportaţi în lagăre cum ar fi Kozeliscenski (500 bărbaţi), Futilovski (300 bărbaţi), iar restul familiilor lor alcătuite din femei şi copii în lagărele din Karaganda şi Aktiubinsk (11.000 de persoane).
Deportările s-au repetat şi în 1941 (înainte de începerea ofensivei ordonate de Antonescu), fiind deportaţi în regiunea Omsk, 6.000 de basarabeni, în timp ce în regiunea Kirovsk au fost trimişi 10.000 de basarabeni.
Dezmembrarea familiilor a fost aplicată şi în aceste cazuri, bărbaţii find separaţi de familiile lor.
(Wikipedia)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
