74 de ani de la DEPORTĂRILE ÎN MASĂ a moldovenilor în Siberia: În PMAN, inaugurată expoziția „Basarabenii în Gulag”

Joi, 6 iulie, când se împlinesc 74 de ani de la deportările în masă a moldovenilor în Siberia, organizată de regimul comunist sovietic, în Piața Marii Adunări Naționale a fost inaugurată expoziția „Basarabenii în Gulag”. Spre atenția vizitatorilor, sunt expuse două vagoane din lemn și mai multe fotografii care evocă evenimentul ce a avut loc acum mai bine de șapte decenii. Expoziția a fost organizată de Guvern, în premieră, proiectul fiind realizat cu susținerea Agenției Naționale a Arhivelor și a Muzeului Național de Istorie, scrie Deschide.md.

Precum afirmă Igor Cașu, directorul Agenției, operațiunea de transportare a moldovenilor a constituit cea mai amplă deportare în masă de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova care a cuprins 11.281 familii, contingentul strămutaților forțat alcătuind 35.796 de persoane, dintre care 11. 889 erau copii, 14.033 – femei și 9 864 – bărbați.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, istoricul precizează că, pentru organizarea operațiunii, regimul sovietic a antrenat zeci de mii de colaboratori de poliției și activiști.

„Au fost mobilizați 3.389 colaboratori ai poliției politice(MGB) și civile sovietice (MVD), 9.050 soldați ai trupelor de interne și securitate (MVD-MGB), precum și 22.560 activiști de stat și de partid. Pentru desfășurarea operațiunii, gândită și realizată ca o operațiune militară, inclusiv denumirea conspirativă (rus. IUG, rom. Sud) au fost mobilizate 3.071 camioane (inclusiv Studebaker și Renault) și 1.736 vagoane”, precizează directorul Agenției Naționale a Arhivelor.

Potrivit istoricului, scopul deportărilor masive era intimidarea și supunerea populației.

„Scopul deportării a fost multiplu: 1. Inocularea fricii în rândurile țăranilor pentru ca aceștia să renunțe la proprietățile lor și să intre în colhoz – înainte de deportare erau colectivizate 32 % din gospodării, iar peste câteva luni, în noiembrie, cca 80 la sută. 2. Al doilea scop al deportării a fost eliberarea spațiului locativ pentru elita de partid și de stat, mai ales pentru cei veniți din afară, Rusia, Ucraina etc. 3. Asigurarea cu forță ieftină de muncă a unor regiuni cu climă aspră care duceau lipsă de mână de lucru. 4. Prin deportarea în masă din 1949 societatea basarabeană a fost decapitată de elitele economice, politice și intelectuale”, se arată în postare.

De asemenea, potrivit lui Igor Cașu, acest rezultat a fost atins și prin amenințarea țăranilor după iulie 1949 că, dacă nu intră în colhoz, se va organiza o altă deportare.

În context, istoricul a evocat vizita unui instructor al CC al PCM, Paniș, în septembrie 1949, în satul Egorovca din raionul Fălești, care, în mode deschis, înainta „condiții” de trai pentru localnici: “O să vă strivim cu șinele, acum avem tractoare și tancuri”.

„El a mai spus că partidul avea trei arme pentru a-și atinge obiectivele – a. ideologia, b. cointeresarea materială și c. coerciția (принуждение) și dacă primele două nu aduc rezultate, se recurge la a 3-a (printre care, deportarea în masă)”, se precizează în postarea lui Igor Cașu.

Menționăm că acum 74 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iulie, a început cel de-al doilea val de deportări din Basarabia, un proces de epurare etnică și de distrugere a elitelor naționale de către autoritățile sovietice. Acest val de deportări a fost parte a operațiunii de intensificare a procesului de colectivizare a agriculturii, din moment ce marea majoritate a țăranilor basarabeni refuzau să intre în noile colhozuri.