Un exemplu cert în această privință este recenta cerere depusă la Procuratură de către fostul comisar al municipiului Chișinău, Vladimir Botnari, care solicita tragerea la răspundere penală a ziaristei Centrului de Investigații Jurnalistice Mariana Rață. Marianei i se incrimina că nu ar fi cerut permisiunea lui Botnari pentru a accesa și a difuza date cu caracter personal despre el și familia sa. De parcă, pentru a anunța opinia publică despre o infracțiune, ar fi neapărat nevoie să ceri consimțământul infractorului… Mai mult decât atât, Botnari a cerut procurorilor să-i pună la respect și pe toți jurnaliștii care au scris despre proprietățile lui în ultimii opt ani. Potrivit surselor noastre, asemenea cazuri au fost înregistrate în ultimul timp, la nivel local, în mai multe raioane ale țării.

În orice stat de drept, cu atât mai mult într-o țară al cărei obiectiv principal este integrarea europeană, procurorii nici nu l-ar fi luat în seamă pe autorul unei astfel de cereri. Drept dovadă, miercuri, procurorii au decis să nu pornească urmărirea penală contra Marianei din cauza că în acțiunile ei nu au fost întrunite elemente ale infracțiunii.

Botnari o atacă pe Rață în stil milițienesc

Astfel, povestea parcă s-a încheiat. Cu toate acestea, n-ar fi bine să închidem ochii la o absurditate ieșită din comun. Pe de o parte, pare a fi de-a dreptul incredibil faptul că Vladimir Botnari nu și-a dat seama că cererea sa este lipsită de orice sens. Acest fapt ne face să credem că el ar fi acționat la indicațiile cuiva, mai clar vorbind – ale unor oameni mai importanți decât el din țara noastră, care în acest mod ar încerca să creeze precedente pentru a se apăra de jurnaliștii care le vor pune sub bătaie interesele lor.
Pe de altă parte, Vladimir Botnari, fiind polițist o viață întreagă, e imposibil să fie atât de nepriceput în tot ce ține de legislație. De bine de rău, în materialul Marianei Rață nu se vorbește atât despre viața sa privată, cât despre numirea sa în funcția de șef al Direcției securitate la „Moldtelecom”. Pe scurt, articolul Marianei este o simplă știre, în care ea a prezentat printre altele biografia lui Botnari, menționând că acesta a fost judecat într-un dosar penal pentru neglijență în serviciu soldată cu decesul lui Valeriu Boboc în timpul protestelor din aprilie 2009. În același text Mariana a notat că, potrivit presei, ex-comisarul are o vilă de lux în satul Tohatin și viză de reședință într-o casă de milioane, înscrisă pe numele fiicei sale înainte de protestele din 2009.

Chiar și pentru un elev de clasa a cincea este limpede că Mariana Rață nu a accesat datele cu caracter personal ale lui Botnari, ci doar a făcut trimitere la alte mass-media care au scris despre proprietățile acestuia. Mai bine zis, vina Marianei în acest caz constă pur și simplu într-o născocire extrem de stupidă a ex-comisarului. Cunoscând îndeaproape metodele de tortură psihică de care făcea abuz miliția sovietică, înțeleg că o asemenea culpă ar putea fi incriminată Marianei doar de către un miliționer care face abstracție de logică și de orice bună rânduială atunci când șefii îi cer să bage în sperieți pe oricine cu sau fără motiv. Metoda, în fond, nu se prea deosebește de cea utilizată în timpul colosului sovietic, când oricine transmitea altor oameni o informație pe care o afla din altă sursă, care nu convenea regimului, putea fi închis la răcoare pe viață sau, de ce nu, chiar și împușcat.

De ce averile lui Botnari nu-i interesează pe procurori?

Pentru a găsi o explicație a cererii lui Vladimir Botnari, am putea presupune că el nu are nimic împotriva Marianei Rață și încearcă astfel să-i pedepsească pe jurnaliștii „Ziarului de Gardă”, care au scris anterior despre proprietățile sale și ale familiei sale, accesând în acest scop datele cu caracter personal care îl vizează. Nici acest argument, însă, nu trage la cântar, din simplul motiv că ZdG a scris despre bunurile de lux pe care familia sa le-a obținut în timp ce el ocupa o funcție publică. Din păcate, pentru Botnari, această situație nu indică vina jurnaliștilor, care și-au făcut cinstit datoria, informând lumea despre un funcționar cu salariu mic și cu averi fabuloase, ci vina ex-comisarului, care nu și-a declarat corect veniturile. Or, procurorii ar proceda mult mai înțelept dacă, în loc să piardă timpul cu intimidarea jurnaliștilor, i-ar cere lui Botnari explicații despre toate veniturile sale ascunse. Evident că acest lucru nu se va întâmpla, inclusiv din cauza că Botnari lucrează la „Moldtelecom”, care se știe cui aparține. Dar aceasta e altă problemă.

Jurnalistul are tot dreptul să acceseze și să difuzeze datele cu caracter personal ale persoanelor care sunt sau au fost salarizate din bugetul de stat și, în consecință, s-au trezit cu bunuri de o valoare fabuloasă. Ba mai mult, în atare circumstanțe, jurnalistul este chiar obligat să nu tacă, pentru că în acest mod el ascunde o infracțiune și cetățenii nu vor afla cine îi fură, dacă nu se va găsi un alt jurnalist mai demn și mai curajos decât el.

Se încearcă crearea unui precedent

Or, toată zăbava actuală a lui Vladimir Botnari pare-se că urmărește anume intimidarea jurnaliștilor. Chiar și pentru că Mariana Rață nu este știristă, ci este unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigații din țara noastră. Ea a publicat materiale cu un serios impact în societate, care au deranjat oameni mari, inclusiv din guvernarea actuală. Mariana a scos la iveală falsurile grave ale procurorilor și ale instanțelor de judecată în dosarul Vlad Filat. Tot ea a scris despre schema prin care anabolizantele sunt scoase din RM și vândute ilegal în străinătate. Și tot Mariana a publicat și o investigație despre modul în care Veaceslav Platon a fost extrădat în R. Moldova în condiții foarte dubioase cu un avion charter.

Dacă Vladimir Botnari, ori cel care dirijează cu el, cred că o vor băga în sperieți pe Mariana Rață sau pe colegii noștri de la ZdG, sunt sigur că greșesc amarnic. Dacă, însă, prin asemenea metode se încearcă crearea unui precedent pentru tragerea la răspundere a jurnaliștilor care accesează și distribuie datele cu caracter personal ale demnitarilor care se îmbogățesc din buzunarele noastre, rezultă că în R. Moldova se instaurează tot mai hotărât un regim dictatorial, care nu are nicio legătură cu valorile europene.