Directorului Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca, Nicolae Bulat, care a suportat, în ultima lună, șase operații pe creier, a decedat, informația a fost făcută publică de către Alexandru Cimbriciuc
Pe 11 august, Observatorul de Nord a scris că directorul Muzeului de Istorie și Entografie din Soroca, Nicolae Bulat, a suferit o intervenție chirurgicală, iar ulterior s-a aflat în comă de gradul I fiind diagnosticat recent cu o maladie gravă la creier.
Nicolae Bulat, cel mai bun cercetător al Sorocii
Învaţă la Şcoala medie nr. 1 din Soroca, după care pleacă la Chişinău, unde este admis la Universitatea de Stat, Facultatea de Limbi Moderne, secţia limba şi literatura engleză. După absolvirea universităţii (1974) a lucrat trei ani profesor de engleză la Şcoala medie din Tătăreşti, Cahul. Ulterior, în 1980, a revenit în nordul Moldovei, unde s-a angajat la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. În 1996 este numit director al muzeului. În 2001 a primit Ordinul „Steaua României”, în grad de ofiţer. În 2003, numele său a fost inclus în ediţia specială a Centrului de Biografii Internaţionale din Cambridge „1000 de mari intelectuali”, iar în 2004 Centrul American de Biografii l-a introdus în volumul Contemporary. Who is who. (Contemporanii. Cine sunt ei).
Fără Nicolae Bulat, excursiile la Cetatea Soroca şi-ar pierde din farmec. Talentul lui de a povesti te cucereşte din prima clipă. Unele familii vin la Soroca doar ca să-l asculte pe Nicolae Bulat. Ghidul emblematic al cetăţii a reuşit deja să intre în memoria multor turişti care au vizitat fortăreaţa medievală de pe malul Nistrului. Deşi a fost profesor de limba engleză, Nicolae Bulat a păstrat încă de mic o curiozitate puternică faţă de istorie. Mai târziu, această atracţie l-a ajutat să se formeze ca personalitate. „Unii îmi spun că sunt cel mai bun istoric din Soroca. Le răspund că sunt un foarte bun cercetător al ţinutului natal”, susţine Nicolae Bulat. A deprins arta povestirii de pe când lucra ghid, în perioada 1983-1992. Din lipsă de informaţia suficientă şi, mai ales, în zile de toamnă ploioasă, ghizii aveau sarcina să capteze atenţia vizitatorilor şi să-i facă să observe frumosul. „Sunt momente când un eveniment e plin de mister, de istorie, de tragedie, de bucurie şi biruinţă. Trebuie îmbrăcat într-o haină potrivită”.
Nicolae Bulat este mândru de faptul că se trage dintr-un neam de mazili din satul Cureşniţa. Îşi doreşte foarte mult să scrie istoria acestei aşezări din lunca Nistrului, aşa cum a reuşit să elaboreze monografia „Judeţul Soroca. File de istorie” (2000). Au urmat apoi broşura de promovare a turismului rural „Pe-un picior de plai, pe o gură de rai” şi volumul de povestiri „Jupâniţa cea frumoasă”. În toate cărţile, elementul central este Soroca, sau cum se exprimă familiar Nicolae Bulat „Soroca mea”.
