Ne-am învăţat să glumim pe seama moldovenilor duşi „la Italia”, dar nu ne face plăcere să aprofundăm această temă.
Psihologia infantilă vorbeşte despre dezvoltarea psihică a fătului încă din perioada intrauterină. Aşa am aflat că un copil nedorit de părinţi în prima perioadă a sarcinii resimte acest lucru de-a lungul întregii vieţi. Copilul extrovertit (cel pe care noi îl considerăm obraznic) sau cel introvertit (cu probleme serioase de adaptare şi comunicare) este de cele mai multe ori rezultatul unei sarcini nedorite.
După perioada intrauterină urmează – în mod firesc – anii primei copilării. Pentru copiii între un an şi şase ani una din traumele cele mai grave este abandonul infantil. Şi, conform disciplinelor de specialitate, aici nu se includ doar copiii din orfelinate, ci toţi cei care sunt despărţiţi pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de mamă şi tată. În cărţile pe care eu le-am studiat în facultate scria că inclusiv copiii care rămân peste săptămână cu bunicii văzându-şi părinţii doar sâmbăta şi duminica, suferă de abandon infantil.
Aceşti copii, având altfel de logică decât cea a oamenilor maturi, se consideră vinovaţi de lipsa părinţilor. Deşi nu o spun, sau nu o gândesc foarte clar, ei vor crede de-a lungul vieţii că undeva ei au greşit şi că sunt pedepsiţi pe merit. Comportamentul pe care şi-l vor însuşi la maturitate are de asemenea doi poli: unii pot deveni violenţi din cauza convingerii că sunt singuri şi că doar ei pot să îşi influenţeze destinul, alţii devin nesiguri, stângaci, anxioşi.
În cazul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate se dezvoltă la o scară nu tocmai dorită de societate sentimentul proprietăţii. Ştim cu toţii cum decurg certurile între copii: „te spun la mama / tata!”. Copiii care nu au părinţii aproape au cu totul alte reacţii: „o să-mi cumpăr pistol”. Verbul a cumpăra e singurul care poate echilibra starea sufletească a copilului abandonat.
În emisiunea „Da sau Nu”, de pe canalul Prime Tv, prezentatorul Dan Negru i-a apostrofat dur pe politicienii moldoveni. Având în emisiune doi copii cu părinţii plecaţi în străinătate la muncă, Dan Negru – care, recunosc, mi-a devenit mai simpatic acum – îi întreba pe politicieni dacă au curajul să îi privească în ochi pe copiii ce nu îşi au părinţii alături. Fiindcă într-un stat normal salariile sunt suficient de mari ca să permită angajaţilor să îşi crească fiii în bunăstare. Şi Dan Negru a avut dreptate să le spună politicienilor: „Să vă fie ruşine!”.
Indiferent cine ar avea grijă de copiii noştri, unchi sau bunici, să nu ne amăgim! Nimeni şi nimic nu poate suplini dragostea părintească şi nevoia copiilor de prezenţa fizică a părinţilor. Şi până la urmă, sărăcia nu poate motiva goana părinţilor peste hotare. Ca să nu mai vorbim că nu toţi cei care pleacă nu au ce mânca! Uneori doar fala îi aruncă printre străini.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
