Sentimentul pe care-l încerc e cel de regret sincer, regret pentru faptul că (cum se cântă într-o romanţă) trebuie „să-l scot din suflet ca pe o greşeală pe care n-am ştiut-o la-nceput”… Încerc însă să ies din strânsura acestui caz particular şi să generalizez, pentru a înţelege fenomenul: de ce la un moment dat ne pierdem prietenii, de ce trădăm şi suntem trădaţi?
…Am avut odată un prieten cu care împărţeam – când le aveam şi eu! – o pâine de 16 copeici și juma` de kil de „tiulkă”… Eram convins că prietenia va dură până la buza negrului mormânt. Iată însă că atunci când Organizația din care făceam parte ambii i-a spus să ia atitudine față de mine, el a luat-o prompt, categoric, intransigent, așa cum i-o cerea Statutul și Programul Organizației, acuzându-mă, într-o adunare, că are informaţii că în unele zile ale săptămânii, în loc de Codul moral al constructorului comunismului, pe masa mea pot fi văzute o pâine și un pumn de tiulkă… Concluzia adunării a fost unanimă: un asemenea om nu face cinste Organizației. După adunare, doar un singur om s-a apropiat de mine și m-a consolat, și mi-a dat următorul sfat: cât vei trăi să nu mai încălzești șerpi la sân, chiar dacă par neotrăvitori…
…De multe ori mă întreb: ce rău i-am făcut acestui om care după ce a devenit premier i-a pus pe toţi golanii de presă să toarne zoi în capul meu?… Înainte de a deveni premier, când începuse să-și creeze Organizația sa, Filat era duios cu mine, devenea sentimental când era vorba de viitorul Moldovei, promitea că, dacă îl voi susține, va face din Moldova o bijuterie proeuropeană și proromânească, o adevărată Grădină a Domnului. Cum a devenit premier, am simțit adevărata lui „duioșie”. Am început să fiu lovit în unele publicații, pe unele site-uri, bloguri. Și deoarece la Chișinău secretele nu îmbătrânesc, aflu că „Filea te-a trăsnit”. Cine nu știe cum te „trăsnește Filea”, îi spun eu: stă de vorbă cu tine, se uită duios în ochi, te laudă, îți îndreaptă cravata, culege un puf călător de pe reverul sacoului, iar după ce te desparți de el, imediat dă comanda: „Trăsniți-l!”. Și băieții te „trăsnesc”. Astfel, Filat le-a angajat „să mă trăsnească” pe toate scursurile mediatice care mai ieri își ștergeau picioarele de el, iar după ce a devenit premier au început să-i dedice poezii… Cantități industriale de zoi se vărsau zilnic asupra mea, porcăriile curgeau gârlă spre animalica satisfacție a celui căruia nu-i făcusem niciun rău.
Acum când V. Filat nu mai e premier, nu mai am nimic cu el. Vorba lui Vieru (despre moarte): nu am nimic cu el, nici măcar nu-l urăsc. Dimpotrivă, omenește îi doresc liniște sufletească. Îndrăznesc să-i dau și un sfat – în viitor să se ferească de trădători. De regulă, trădătorii sunt acei care reacționează prompt la comanda „Trăsnește-l!”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
