Agentul rus Igor Dodon dinamitează relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

În ultimele zile, politicianul roşu de la Chişinău s-a aflat la Bruxelles, acolo unde le-a spus reprezentanţilor instituţiilor europene că Republica Moldova va renunţa la tratatele de asociere şi de liber schimb cu UE, dacă poporul va decide acest lucru prin referendum. Un referendum pe care el şi-l doreşte.

Să examinăm, însă, câteva lucruri care nu fac parte din lumea imaginară a lui Igor Dodon, ci din realitate.

În primul rând, suma totală oferită de Uniunea Europeană Republicii Moldova, pentru diferite proiecte, între 2007 şi 2013, a depăşit 480 de milioane de euro. În 2016, ne-au venit din UE, ne-au picat, practic, fără să dăm din coate pentru ele, 65 de milioane de euro. De ce nu simţim schimbarea în bine pe care ar fi putut-o produce aceşti bani? Trebuie întrebaţi guvernanţii şi funcţionarii noştri, atât cei de dinainte de 2009, cât şi ce de mai târziu. Apropo, aceşti bani sunt nerambursabili, adică nu trebuie să-i dăm înapoi Uniunii Europene. Ar fi putut ieşi ceva bun din ei, dar noi ne-am bătut joc de… noi. Bine, nu eu şi cu dumneavoastră, cel care citiţi aceste rânduri. Cei care au luat decizii. Sau nu le-au luat.

De ce face Uniunea Europeană asta? Pentru că este interesată ca la graniţele ei să existe state stabile şi prospere, chiar dacă acestea nu sunt membre ale Uniunii. Face şi Rusia aşa ceva? Nu. Rusia îşi atacă militar vecinii. UE exportă stabilitate şi prosperitate, Rusia exportă bombe şi moarte. Cu cine vrem să fim?

De acord, poate că pe unii aglomeraţia aceasta de milioane de euro originari de la instituţiile europene nu-i mişcă prea mult. Poate unii apreciază mai mult numărul de locuri de muncă, salariile, etc. Păi, să vedem şi la acest capitol ce se întâmplă şi dacă ne putem permite să ne întoarcem cu spatele la europeni. Mai ales că Dodon consideră că relaţiile bune cu UE nu ne dau locuri de muncă.

În Zona Economică Liberă (ZEL) Bălţi există câteva zeci de companii, majoritatea cu capital occidental, care au creat peste patru mii de locuri de muncă. În ZEL de la Ungheni se află compania Lear Ungheni, parte a Lear Corporation, care produce tapiţerii şi huse pentru automobile. În afară de asta, în cadrul ZEL Ungheni există companii care produc covoare, lacuri şi vopsele, mobilă, încălţăminte. În 2015, companiile din ZEL Ungheni ofereau peste 2200 de locuri de muncă. Majoritatea acestora erau la companii cu capital originar din ţările Uniunii Europene. Există mai multe întreprinderi de confecţii cu capital italian, unde, cu salarii bune pentru Republica Moldova, lucrează oameni care altfel ar fi fost nevoiţi să plece de lângă familiile lor, poate chiar în Italia, pentru a-şi câştiga existenţa acolo. În 2015, ZEL Bălţi s-a extins la Străşeni, unde activează o companie cu capital italian, specializată în producerea de cabluri de tensiune joasă şi medie, care planifică să aibă peste o mie de angajaţi şi să contribuie cu opt milioane de euro anual la bugetul Republicii Moldova, sub formă de taxe şi impozite. La Căuşeni, există interesul unor companii din Germania şi Japonia, din domeniul automobilistic, de a deschide șapte mii de locuri de muncă investind 80 de milioane de euro. În total, în zonele economice libere există peste 6500 de locuri de muncă, iar angajatorii cu capital occidental au creat în Republica Moldova, în total, zeci de mii de locuri de muncă.

Iar lucrurile nu se opresc aici. Produsele noastre sunt pe pieţele europene, tocmai datorită asocierii şi liberului schimb, care ne oferă cote de export liber în UE. În urmă cu câţiva ani, la Bucureşti, practic, nu se vindeau produse din Republica Moldova. Zilele trecute am văzut sucuri produse de o companie din Orhei pe rafturile unui supermarket „Mega Image” din Bucureşti. „Mega Image” este cea mai mare reţea de magazine din România, cu peste cinci sute de unităţi deschise. Are capital majoritar belgian, aparţinând grupului „Delhaize”. Tot în Mega Image, dar şi în multe alte lanţuri de supermarketuri şi hipermarketuri din România, se pot găsi vinuri şi alte băuturi, precum şi alte produse originare din Republica Moldova. Există acum mai multe puncte de vânzare ale firmei „Bucuria” în Bucureşti şi alte oraşe din România după ce, până acum câţiva ani, unica soluţie să ai bomboanele produse de această companie, dacă erai în România, era să-ţi trimită cineva de la Chişinău o geantă.

Astfel, cu ajutorul Uniunii Europene, inclusiv România, cu investiţiile de acolo, lucrurile pot merge, încet, înainte în privinţa economiei, nivelului de trai. Dar vine Igor Dodon şi strică toate aceste evoluţii prin declaraţiile lui sfidătoare faţă de interesele cetăţenilor Republicii Moldova, fapt care nu doar că-i interzice să fie preşedinte, dar ar trebui să-l aducă în faţa instanţei de judecată pentru înaltă trădare. Vor mai fi interesaţi investitorii europeni să deschidă noi locuri de muncă în Republica Moldova? Mediul de afaceri care investeşte într-un stat are nevoie ca în acel stat să existe predictibilitate, să existe o stabilitate a atitudinii şi acţiunilor întreprinse de autorităţi faţă de investitorii străini. Nu aşa ceva se anunţă la Chişinău, cu Dodon în reşedinţa prezidenţială. Suntem în situaţia să pierdem totul, să pierdem ceea ce ne pot oferi investitorii europeni.

Dar ce ne poate oferi Rusia şi Uniunea eurasiatică a Rusiei, inexistentă juridic, dar de care Lukaşenko, dictatorul belarus, fuge văzând cu ochii? Locuri de muncă în Surgut, Iamal sau Magadan? Mulţumim, au mai avut parte mulţi în secolul trecut de un asemenea „tratament”.
Sper doar că europenii vor fi suficient de înţelegători să-şi dea seama că e bine să conserve relaţiile bilaterale şi să le reluăm după ce Igor Dodon nu va mai fi preşedinte al Republicii Moldova. Adică după ce acest agent rus care doreşte să distrugă relaţiile dintre UE şi noi nu va mai fi la butoane, fiind demascat.