Aşadar, la Plenara CC al PCRM, fostul candidat comunist pentru Primăria Chişinău a recunoscut că a fost sabotat, pe durata campaniei, de colegii din propriul partid. Numele celui mai mare sabotor, făcut public de guriţa de regulă cuminte şi partinic-corectă a lui Igor Dodon, este nimeni altul decât Iurie Muntean – boxer (prin vocaţie), dansator înflăcărat al Horii Unirii (de nevoie, se pare), deputat (din întâmplare, căci nu se ştie cât timp moldovenii vor perpetua tradiţia sfântă de a vota un partid străin de cele sfinte) şi, prin cumul, secretar general al formaţiunii roşii. Anume Iurie Muntean este cel care l-a inclus în lista candidaţilor pentru Consiliul municipal Chişinău pe Anatolie Tofan – un personaj cu trecut penal, care trecut, odată făcut public, a înclinat balanţa electorală în favoarea lui Dorin Chirtoacă. Deşi, în ziua declanşării acestui scandal, Dodon declara hotărât că el cunoaşte biografia şi viaţa (nu ştim dacă şi cea intimă) a fiecăruia dintre membrii echipei sale, iată că la plenară Dodon a recunoscut, fie şi indirect, că „echipa” i-a fost plasată, ceea ce răstoarnă teoriile unor analişti precum că Dodon ar avea propria voce distinctă în partid, că ar exista ca personalitate politică şi că numărul mare de voturi, acumulate în capitală, i s-ar datora înainte de toate lui.
De fapt, înainte de toate, Igor Dodon a fost marioneta partidului şi, chiar dacă politica presupune o chestie de reciprocitate – tu profiţi de partid, dar şi partidul profită de numele, imaginea şi efortul tău, tu tragi partidul în sus, dar şi partidul te împinge serios de jos -, Igor Dodon a ştiut că e marionetă. Cine vrea să vadă în el mielul de jertfă, n-are decât… Nu ştiu dacă, după declaraţiile făcute sâmbătă, Iurie Muntean şi gaşca sa de sabotori îl vor chema pe Dodon după club, pentru explicaţii – se zice că foşti boxeri, ca şi foşti kaghebişti, nu există – ori îi vor pregăti urgent o bomboană cu care să-l mângâie. Indiferent ce se va întâmpla la comunişti, însă, „lecţia lui Dodon” e una care trebuie să le fie de învăţătură şi celorlalţi actori politici de pe la noi. Pentru că, haideţi să o recunoaştem – dar mai ales ar trebui s-o recunoască politicienii – nu există în această ţară partid care să nu aibă doi-trei „anatolie tofan” pe listă. Şi nu este vorba că ar fi comis, cu toţii, fapte identice în trecut, ci că, în 20 de ani de independenţă pe care îi vom serba exact peste două luni, cei care au guvernat şi, zic ei, au consolidat acest stat nu au ştiut, dar şi mai mult nu au vrut, să responsabilizeze şi să înnobileze politicul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
