Editorial

AIE-2 cheamă cetăţeanul să rezolve criza politică (I)

Categoric, lucrurile stau altfel. Indiscutabil, nu m-aş simţi mai fericit dacă în urma unor alegeri anticipate în fruntea R. Moldova ar (re)veni Voronin, Şelin şi Roşca. Nu cred că această perspectivă este dorită şi de cetăţeni; cu certitudine, majoritatea moldovenilor nu mai vrea să se întoarcă dincolo de linia trasă pe 7 aprilie 2009. Aceasta însă nu înseamnă că cetăţeanul este fericit acum, mângâiat de razele AIE-2, sau va fi fericit mâine, dacă această structură va rămâne la putere după referendumul preconizat peste două luni. Noi am fost, practic, singura publicaţie din R. Moldova care s-a aflat şi se află în opoziţie cu actuala putere (personificată în figura premierului Filat, politicianul mereu îndrăgostit de sine, mereu infatuat, mereu crispat, mereu pus pe insinuări şi scandaluri, mereu gata să-şi schimbe opinia, în funcţie de conjunctură). În această ordine de idei, chestiunea referendumului are mai multe aspecte şi merită să fie dezbătută punctual.

Filat nu mai vrea preşedinte ales de popor

…Dacă vă amintiţi, încă până a veni la putere, PLDM-ul lui Filat a optat (a adunat semnături) pentru modificarea Constituţiei în sensul ca şeful statului să fie ales de întreg poporul. Iată că nu a trecut un secol de atunci şi Filat uită de sutele de mii de semnături adunate şi, brusc, cade de acord cu punctul de vedere exprimat ceva mai înainte de liderul PL, Mihai Ghimpu: Filat se pronunţă pentru modificarea Constituţiei, dar în perspectiva ca şeful statului să fie ales… nu de popor, ci de Parlament, cu un număr minim de voturi (51)! După o asemenea „figură”, lumea a rămas cu gura căscată. E şi firesc deci, cum se obişnuieşte la noi când e vorba de probleme serioase care vizează destinul acestei ţări, că societatea, presa, analiştii ş.a.m.d. să se împartă în două tabere. Una susţine ideea referendumului, alta o ia în furci. Cine are dreptate?

Despre „schimbarea regulilor în timpul jocului”

Cel mai solomonic răspuns la această întrebare ar fi: nici unii, nici alţii sau şi unii, şi alţii. Explic ce am în vedere. Oponenţii ideii de referendum invocă răscunoscuta formulă „să nu schimbăm regulile în timpul jocului”. De ce nu se poate? mă întreb. Nu am auzit încă o motivaţie serioasă, de ce nu se poate, dacă viaţa o cere, unde este scris aşa ceva, ce se încalcă dacă, totuşi, se schimbă regulile în timpul jocului? La fel, nu am auzit nici motivaţia partizanilor schimbării regulilor în timpul jocului. Şi unii, şi alţii umblă cu aproximaţii, parabole, emoţii. Excelează în acest sens scursurile politice, care văd în referendum un mormânt al speranţelor lor de a se revanşa. Cetăţeanul simplu însă, turmentat sau nu, nu prea are treabă cu toate nuanţele şi subtilităţile dreptului constituţional care la noi e interpretat de fiecare cum îi dictează muşchiul. Acest cetăţean e în egală măsură împotriva liderilor Alianţei, care l-au trădat şi s-au împotmolit în propriile păcate, dar şi împotriva „bondarilor de băligar” de pe eşichierul politic de stânga care s-au isterizat, şi-au coborât din pod suliţele ruginite şi se pregătesc de ultima revoluţie proletară care ar trebui, potrivit lor, să le aducă moldovenilor linişte şi împlinire. Pentru că Alianţa l-a trădat pe cetăţeanul care a votat pentru ea: Alianţa nu a adus schimbarea, liderii ei au păstrat Sistemul şi au schimbat doar retorica. Astăzi, în R. Moldova se face retorică proeuropeană în cadrul vechiului Sistem ticăloşit, creat de comunişti. Am spus-o de mai multe ori: liderii AIE ne-au minţit: venind la putere, ei nu au distrus Sistemul, ci l-au preluat, punându-l în slujba lor. Ne-am convins astfel că hoţii nu au culoare politică. De când liderii AIE-1 au venit la putere am asistat la reglări de conturi între clanuri mafiote, iar cetăţeanul a fost manipulat ca să creadă că „hoţii noştri sunt mai onorabili decât hoţii lor”. Dar nici revanşa comunistă nu i-ar ferici pe moldoveni…

Despre republica parlamentară şi „preşedintele-păpuşă”

Deocamdată, referendumul pe care ni-l promit liderii Alianţei este un fel de pisică ascunsă în sac. Ce ştim noi despre acest referendum ca să putem fi, la modul conştient, pentru sau împotriva desfăşurării lui? Nimic! Numai speculaţii. Opinia publică trebuie să fie informată cât mai curând posibil asupra modului de organizare a referendumului. Se vorbeşte despre coborârea sau lichidarea pragului de participare. Cine şi prin ce garantează că o astfel de măsură nu va avea, pe termen lung, consecinţe nefaste pentru R. Moldova? Dacă preşedintele va fi ales de Parlament cu 51 de voturi, ce sistem de garanţii există că mâine-poimâine nu ne pomenim cu un partid dictatorial la putere? Cetăţeanului trebuie să i se spună clar că prin acest referendum se modifică nu numai procedura de alegere a preşedintelui, ci şi forma de guvernământ. El vrea să ştie cum va fi ales premierul într-un sistem parlamentar, nu fugim oare de un preşedinte-dictator ca să ne pricopsim cu un premier-dictator? După referendum ni se promite un „preşedinte-păpuşă”. Ce garanţii avem că, după alegerea unui „preşedinte-păpuşă”, vechiul Sistem va fi distrus şi în locul lui va fi creat un sistem democratic, care va funcţiona normal, iar între liderii Alianţei va domni armonia? Mai există câteva întrebări. Cine va fi ales în funcţia de „preşedinte-păpuşă” după referendum? Dacă după referendum „prima vioară” nu va fi nici preşedintele republicii şi nici premierul, în mod automat prima figură politică va deveni şeful Legislativului. Cine va fi acesta? Se vă respecta Acordul de constituire a AIE-2? (Să nu ni se spună că preşedintele Legislativului e doar un fel de „deputat superior”…) Ce garanţii avem totuşi că, în condiţiile noastre de astăzi, republica parlamentară e o formă de guvernământ mai adecvată şi că astfel vor fi evitate pentru totdeauna cazurile de uzurpare a puterii şi de apariţie a unor preşedinţi-dictatori?

Toţi vor puterea – şi Lupu, şi Filat, şi Ghimpu, şi Voronin

Liderii Alianţei trişează când declară că vor să se menţină la putere de dragul nostru, al cetăţenilor. Noi toţi ne-am convins că ei vor să rămână la putere ca să fure. Nu-l cred pe Filat că fotoliul lui de premier nu are urme de unghii. Are, de gheare chiar. Şi Lupu vrea puterea. Şi Ghimpu. Şi Voronin. Şi Şelin. Din acest punct de vedere, toţi sunt o apă şi un pământ. Am afirmat acest lucru de atâtea ori. De ce, totuşi, am fost şi continui să fiu oarecum mai „indulgent” faţă de liderii AIE? Răspund: la modul teoretic, AIE este singura structură (şi formulă) politică ce garantează cursul proeuropean şi democratic al R. Moldova. E altceva că liderii ei actuali au compromis-o, făcând din AIE un nume de ocară. Trebuie să se ştie însă că revenirea revanşarzilor la putere înseamnă automat readucerea R. Moldova în orbita EST-ului asiatic. Din acest punct de vedere, menţinerea Alianţei e o chestiune geopolitică, nu politică, Alianţa e un garant (fie şi fragil, nesigur…) al evoluţiei fireşti a ţării pe orbita VEST-ului european.

Votul la referendum va fi unul sută la sută politic

…Scopul nu scuză mijloacele. Nu există niciun „scop luminos” care ar justifica încălcarea Legii. Unde-i lege nu-i tocmeală. Unde-i tocmeală e comunism. Iar în R. Moldova comunismul are două variante de manifestare: una clasică, exprimată de PCRM, şi una modernă – cea exprimată de AIE. Prima formă de comunism are ca emblemă secera şi ciocanul, cea de-a doua – harbuzul. Acum, după doi ani lungi de haos, iresponsabilitate politică şi hoţie mascată de retorica proeuropeană cetăţeanul este scos din nou la referendum. Ca să voteze – ce? Secera şi ciocanul? Harbuzul? Iată de ce nu cred în sinceritatea celor care jură pe Cons’tuţie, dar o violează.

Este clar de pe acum că, dacă va avea loc, votul la referendum va fi unul sută la sută politic. Aceasta înseamnă că există teren nemărginit pentru manipularea cetăţenilor. Simt că din nou va fi reanimată fantoma anticomunismului. Anticomunist convins va redeveni şi Filat, după doi ani lungi de greţos concubinaj ideologic cu comuniştii. Ca urmare, şi în cazul acestui referendum va conta nu ceea ce va fi scris în buletinul de vot, dar ce i se va băga în cap cetăţeanului. Cei care vor veni la referendum vor vota nu pentru ce va fi scris în buletin, ci PRO sau CONTRA Alianţei (PCRM).

Moldovenii sunt iertători, vor uita că liderii AIE s-au certat, ba mai mult, vor uita chiar că sunt săraci şi nefericiţi şi pentru a nu admite restauraţia comunistă vor mai acorda un vot de încredere AIE-2. Liderii AIE înţeleg foarte bine asta, dar sunt suficient de cinici ca să recunoască… Iată de ce cred că, de data asta, societatea, acceptând ideea referendumului, trebuie să se organizeze şi să invite liderii Alianţei la o discuţie sinceră.

Discuţiile sincere pot avea loc oriunde. Pe paginile ziarelor, la televiziune sau în… stradă. Inclusiv în stradă.

(Va urma)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *