Opinii și Editoriale

Alegerea presedintelui tarii: intre vendeta si responsabilitate politica

Iubitori de basme, de-a lungul istoriei, moldovenii si-au nascocit fel de fel de mituri si povesti, pentru toate categoriile de varsta. Pana si Ion Creanga, marele nostru povestitor, a scris si basme pentru adulti, cu un cert substrat erotic. Savurate de hojmalai si invatate pe de rost de catre domnite, acestea erau tratate, totusi, ca niste naratiuni in care se redau intamplari fantastice.

Odata crescuti, copilasii incetau sa mai creada in povesti; caci, asa e de cand lumea – povestile isi au timpul si rostul lor, iar viata – adevarurile sale. Si iata ca astazi, in plina toamna bacoviana, asistam la decesul unei alte povesti, mai contemporane, in care se vorbea despre existenta in RM a unui partid de neinvins – Partidul Comunistilor -, ce are niste strategi cum nu s-au intamplat nici in tarile cele mai mari ale lumii.

Respectivii strategi, supranumiti „eminente cenusii”, chipurile, au elaborat tactici si strategii atat de bune, incat PCRM ar fi putut conduce Moldova mult-mult timp de-acu inainte. Dar aceasta poveste s-a terminat atat de subit, incat nu doar „eminentelor cenusii”, ci si liderilor fostului partid de guvernamant nu le vine sa creada ca totul s-a sfarsit si ca mitul unui partid puternic este o poveste… de adormit copiii.

Alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie au pus capat a opt ani de guvernare comunista, perioada in care RM a ratat multe sanse de a se incadra in categoria tarilor europene. In tot acest rastimp, comunistii moldoveni nu au avut niciodata un program de dezvoltare a tarii, bazat pe ratiuni si calcule economie. Ei nu au avut nevoie de asa ceva, deoarece, cat au fost la guvernare, toate actiunile lor au avut la temelie un singur scop – pastrarea puterii in stat cu orice pret, chiar prin neglijarea intereselor nationale.

Pentru aceasta si-au creat structuri represive, si-au cumparat tunuri mediatice, s-au certat, de-a valma, cu toti vecinii, au insultat Romania, au provocat Moscova, au mintit Bruxellesul, au reprimat orice gand care nu le era pe plac, iar la 7 aprilie 2009, au maltratat copii. Apropo, evenimentele din 7 aprilie a.c. tin locul hartiei de turnesol pentru noua guvernare democratica de la Chisinau: este o datorie primordiala ca acestea sa fie cercetate, cu implicarea unor experti internationali, iar rezultatele sa fie facute publice cat mai repede posibil.

O buna perioada de timp se parea ca, detronata fiind, elita comunistilor moldoveni nu realizeaza care este realitatea. Ba unul, ba altul ieseau cu amenintari si declaratii belicoase, fara ca sa-si dea seama ca deja nu mai pot pune mana pe telefon si ordona, contrar legii, satisfacerea propriului hatar. Comunistii moldoveni abia afla care e gustul opozitiei, cu toate ca si aici au un avantaj – noua guvernare nu va aplica impotriva lor metode neconstitutionale, cu care au operat ei de la 2001 incoace.

Dar, in acelasi timp, credem ca e de datoria noii guvernari sa aplice legea de fiece data cand va fi nevoie de curmat ilegalitatile, fara a tine cont, bineinteles, de „ai nostri” si „ai vostri”. O alta cale, de altfel, nu exista, daca actuala garnitura guvernamentala isi doreste sa ofere tarii noastre perspective europene clare, iar cetateanului de rand – un nivel de trai decent. O alta cale nu exista, pe motiv ca orice sincopa va reduce din simpatiile electorale ale cetatenilor, iar comunistii se vor bucura de noile sanse de a ataca guvernarea democratica.

„Eminentele cenusii” ale fostei guvernari vor specula orice slabiciune pentru a se revansa si-i observam deja cum actioneaza, facandu-si propaganda electorala prin aducerea batranilor in strada, la Chisinau. Ce-i drept, unele voci informate sustin ca PCRM nu mai e un partid monolit si ca in sanul lui exista diferite pareri privind doleantele „eminentei cenusii” de a organiza alegeri anticipate.

Unii vorbesc deja despre impartirea partidului in doua tabere: una condusa de Mark Tkaciuk si care vrea alegeri; alta condusa de Vladimir ?urcan, care spune ca anticipatele vor fi in defavoarea partidului, aducand putine voturi. Se mai vorbeste ca aceste tabere isi disputa dreptul de a-si impune pozitia lui Voronin si ca, in interiorul PCRM, creste ponderea celor ce opteaza pentru deblocarea procedurii de alegere a presedintelui.

Care aripa va invinge – cea revansarda sau cea a compromisului rational -, vom vedea in curand. La 7 octombrie, Parlamentul a decis ca alegerea presedintelui va avea loc la 23 octombrie. A fost creata Comisia speciala de desfasurare a alegerii sefului statului, formata din sapte membri: trei deputati din partea PCRM si cate unul din partea PL, PLDM, AMN si PDM. Candidatul Aliantei pentru Integrare Europeana la functia de presedinte al RM este Marian Lupu, liderul Partidului Democrat din Moldova.

Candidatura acestuia intruneste asentimentul categoric al tuturor componentelor Aliantei pentru Integrare Europeana, dar e apreciata si de catre centrele de influenta internationale, inclusiv de catre fostii aliati traditionali ai comunistilor moldoveni. Este un caz cu titlu de unicat pentru Chisinau, cand un aspirant la o functie suprema in stat e agreat si la Vest, si la Est, iar aceasta realitate constituie un avantaj nu doar pentru Marian Lupu, ci, inainte de toate, pentru RM.

In pofida semnalelor optimiste din interior si exterior privind necesitatea alegerii sefului statului si a deblocarii crizei constitutionale, pentru moment, nu exista certitudinea unui final optimist in acest sens. Mandatele celor 53 de deputati ai AIE sunt insuficiente pentru alegerea presedintelui, fiind nevoie de inca opt voturi, iar reprezentantii PCRM au declarat in repetate randuri ca formatiunea lor nu va vota pentru candidatul AIE.

Ce-i drept, asemenea afirmatii au fost facute public de catre comsomolistul Petrenco si alti liliputani ai PCRM, liderii partidului fiind mai rezervati. Putem presupune, in acest caz, ca „eminentele cenusii” nu-l mai domina pe Voronin si ca acesta ar accepta rolul de lider al unei opozitii civilizate, care isi razboieste opozantii pana in momentul in care disputa politica nu se transforma intr-un razboi sau vendeta, care sa afecteze interesele nationale ale tarii.

Victor Panzaru
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *