Alexandra Stiglmayer: „Voi câştigaţi libertate de circulaţie, UE – securitate la frontieră”

– „European Stability Initiative” a ajutat mai multe state din Balcani să obţină regimul de circulaţie fără vize cu UE. Acum dorim să ajutăm şi Guvernul RM. Au de câştigat ambele părţi – cetăţenii RM, care vor circula liber, şi UE, căci implementarea unor astfel de acorduri cu ţări non-UE îi asigură mai multă securitate la frontieră. Şi asta pentru că liberalizarea vizelor presupune iniţial îndeplinirea unor condiţii de către statele care solicită acest lucru.

– Cu ce greutăţi s-au confruntat ţările din Balcani?

– În ceea ce priveşte decizia politică, nu a fost uşor. Există o memorie istorică în Europa – Balcanii au beneficiat de regim fără vize în perioada socialistă, dar, după războiul din fosta Iugoslavie, UE a impus vize. În 2003, la Summitul UE de la Salonic, ţărilor ex-iugoslave li s-a promis ridicarea vizelor, apoi a pornit procesul propriu-zis. Vedem un scenariu similar în cazul ţărilor din Parteneriatul Estic. După Declaraţia de la Praga de acum un an, care a însemnat decizia politică, a început procesul. Şi cred că în cazul RM acesta nu va dura cinci ani, cum s-a întâmplat în ţările din Balcani.

– Unii, mai optimişti, spun că vom călători fără vize deja peste un an…

– Cel mai important e să îndepliniţi la nivel decizional condiţiile cerute de UE. Apoi, din punct de vedere tehnic, va fi nevoie de mult mai mult timp decât câteva luni pentru a pune în aplicare toate regulile. În cazul Balcanilor, Macedonia a implementat cel mai rapid şi mai bine aceste prevederi, pe când celelalte ţări au nevoie de mult mai mult timp şi procesul ar mai putea dura nişte ani. În cazul Macedoniei şi al celorlalte ţări din Balcani, condiţiile îndeplinite pentru liberalizarea vizelor erau şi condiţii cerute pentru asocierea la UE, în perspectiva aderării. De aceea, au existat procese legate de mai multe domenii, cum ar fi procesarea documentelor, migraţia ilegală, combaterea criminalităţii şi a traficului de fiinţe umane. Macedonia a devenit ţară-candidată la aderare în 2005, când a şi început, oficial, procesul de liberalizare a vizelor, dar ea a pornit implementarea reformelor mult mai înainte. Paşapoartele biometrice au fost introduse cu vreun an şi jumătate înainte ca Macedonia să obţină foaia de parcurs pentru liberalizarea vizelor.

– Cum credeţi că se vor mişca lucrurile în Moldova?

– Abia mă documentez referitor la Moldova, dar pot spune că atât Consiliul UE, cât şi Comisia Europeană monitorizează îndeaproape ce se întâmplă aici şi, mai ales în ultimele şase-şapte luni, RM are o reputaţie foarte bună. Iar acest lucru facilitează şi procesul de liberalizare a vizelor. Este de aşteptat ca RM să beneficieze de asistenţă considerabilă, inclusiv financiar, din partea UE pentru securizarea frontierei, după cum s-a întâmplat şi în Balcani, căci reformele necesită nu doar timp şi efort, dar şi importante resurse financiare.

– Ar putea o eventuală schimbare a puterii politice să stopeze acest proces?

– Dacă asta nu va afecta îndeplinirea condiţiilor cerute de UE, nu văd de ce Bruxellesul şi-ar schimba atitudinea. Criteriile tehnice sunt mult mai importante decât cele politice.

– Am putea beneficia de acest regim odată cu Ucraina?

– Este clar că, din cele şase ţări ale Parteneriatului Estic, Moldova şi Ucraina sunt cele mai avansate în apropierea de UE şi, probabil, în acest context, vor fi tratate împreună. Ambele ţări au semnate cu UE Acorduri de facilitare a regimului de vize şi de readmisie şi, chiar dacă Ucraina a început dialogul mai devreme, constat că Moldova o ajunge repede din urmă. Acum depinde cum îndeplineşte fiecare ţară condiţiile.

– În Europa există anumite temeri legate de ridicarea vizelor pentru ţările non-UE. În cazul Macedoniei, bunăoară, ridicarea vizelor a însemnat o invazie de macedoneni în Europa.

– De când au fost scoase vizele de intrare în UE pentru câteva ţări din Balcani, nu s-a înregistrat un flux foarte mare de imigranţi din această regiune. Poate e şi din cauza crizei economice, dar, totuşi, cred că îngrijorările cetăţenilor UE sunt exagerate.