Alexei Romanenco: Este uşor să faci ceva după ce înveţi cum să faci acel lucru

A absolvit Facultatea de Drept a USM, este căsătorit și are trei copii.

– Consideri că este o minune sau ceva firesc faptul că o persoană cu deficienţe de vedere desfăşoară o activitate de antreprenoriat în RM?
– Acum pot să spun că este un lucru firesc, căci persoanele cu dizabilităţi sunt la fel ca celelalte. Dacă ar fi fost cu ceva timp în urmă, atunci când eram sănătos şi aveam vedere, pentru mine ar fi fost o minune. Problema este în mentalitatea noastră, trebuie din copilărie să fim educaţi că persoanele cu dizabilități nu sunt o excepţie și este normal ca să le întâlnim zi de zi alături de noi.

– A fost greu să iniţiezi această afacere?
– Întreprinderea propriu-zisă a fost fondată de către Societatea Orbilor din Moldova. Eu sunt al cincilea director. Iniţial era doar un gen de muncă – producerea capacelor metalice, ulterior am contribuit personal la iniţierea în cadrul întreprinderii şi a altor categorii de activitate. Desigur, au fost şi greutăţi, dar greutăţile duc la dezvoltarea altor experiențe care acum nu îmi mai par aşa de complicate. Este uşor să faci ceva după ce înveţi cum să faci acel lucru.

– La întreprindere sunt angajate doar persoane cu dizabilităţi?
– Este evident că persoanele cu dizabilităţi nu pot întotdeauna deservi de sine stătător procesul de producere. Nu poţi să pui o persoană nevăzătoare la volanul unui autovehicul. La aparatele la care este periculos de lucrat, de exemplu, la lemnărie, muncesc persoane cu vederea bună. Noi suntem reflectarea societăţii noastre adevărate, în cadrul întreprinderii sunt atât oameni sănătoşi, cât şi oameni cu dizabilităţi.

– Întreprinderea este una de instruire şi producere, înseamnă aceasta că persoanele cu dizabilităţi învaţă aici anumite profesii şi apoi sunt angajate în companii obişnuite?
– Ce înseamnă o întreprindere de instruire şi producere? După ce-și pierde capacitatea de muncă, orice persoană trebuie să fie instruită din nou. De exemplu, un sudor, dacă îşi pierde vederea, este clar că în cadrul întreprinderii noastre el nu va mai putea lucra în calitate de sudor. El va trebui să însușească o simplă profesie de categoria întâi, asamblor la cleşte de rufe sau asamblor la capace pentru borcane. Aici, la fața locului, apreciem ce grad de pierdere a vederii are persoana respectivă şi, în funcție de aceasta, o învățăm o anumită profesie. Oamenii nu pleacă de la noi. Chiar dacă unii pleacă, ei pleacă la studii, ca să mai capete o profesie. Nu este profilul nostru să pregătim persoanele cu dizabilităţi pentru a se angaja la alte întreprinderi, cred că este obligaţiunea altor instituţii şi organizaţii obşteşti. Noi trebuie să asigurăm cu locuri de muncă persoanele care se află aici.

– Locul de muncă şi utilajul sunt ajustate conform necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi?
– Da, noi ne conducem după standardele cerute pentru ajustarea locurilor de muncă pentru necesităţile persoanelor cu dizabilităţi. Aceste locuri sunt ajustate încă din timpurile Uniunii Sovietice. Am încercat să ajustăm alte genuri de activitate și am reușit câte ceva. Nu putem spune că nu am schimbat nimic. Deja nu mai sunt acele standarde care erau stabilite de Consiliul de expertiză medicală a vitalităţii, prin care statul şi instituţiile sale supravegheau ajustarea locurilor de muncă. Astăzi, această sarcină este pusă doar pe umerii noştri, noi singuri verificăm dacă persoana se simte comod, dacă nu trebuie ceva corectat sau mutat şi astfel, ajustăm locul de muncă împreună cu angajatul.

– Este avantajos pentru angajatorii din Moldova să angajeze persoanele cu dizabilităţi la serviciu?
– În timpul de față, există facilități care, din punctul de vedere al întreprinderilor specializate, sunt destul de avantajoase. O parte din impozitele pe care le achităm la stat ne sunt restituite din fondul social. Acest avantaj îl au doar întreprinderile specializate. Dacă vorbim despre întreprinderile obişnuite, cred că nu este avantajos. Mai mult ca atât, unii angajatori, care mai au o mentalitate veche, consideră că persoanele cu dizabilităţi sunt cu un minus, adică nu pot activa şi trebuie să stea acasă. Sunt însă și antreprenori din generaţia mai tânără, care au studiat peste hotare și au fost educaţi în alt context. Dumnealor pot să angajeze şi persoane cu dizabilităţi.

– Care sunt impedimentele principale atunci când este vorba de angajarea unei persoane cu dizabilităţi la serviciu?
– Dacă vorbim despre o persoană cu dizabilităţi cu o anumită specialitate, atitudinea patronului faţă de ea este suspicioasă, el pune la îndoială faptul că persoana respectivă are studii de calitate sau că este suficient de calificată. Persoanele trebuie să fie testate, dar la noi legea interzice ca o persoană cu dizabilităţi să fie angajată pe un termen de încercare. Acesta este un foarte mare impediment. Dacă persoana a fost angajată, dar după aceasta nu îți convine ca specialist, nu poţi să o eliberezi pur şi simplu, fiindcă persoanele cu dizabilităţi, la fel ca şi alte categorii de angajaţi, sunt demise mai greu. Aici sunt atât plusuri, cât şi minusuri.

– Vor avea persoanele cu dizabilităţi mai mult acces la piaţa locurilor de muncă din R. Moldova, odată cu intrarea în vigoare a Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi?
– Părerea mea este că va fi totuşi mai bine. Credem că vor fi mai multe şi mai bune posibilităţi de angajare în câmpul muncii. Credem… Legea cu privire la protecţia socială a invalizilor din 1991 prevedea foarte multe aspecte, foarte multe reguli bune pentru persoanele cu dizabilități, dar ele nu au fost realizate, au rămas doar pe hârtie. În actul normativ din 1991 erau referinţe la alte legi organice şi alte regulamente care trebuiau să fie adoptate de instituțiile statului, de ministere. Din 1991 până în prezent au trecut 21 de ani şi, deşi au fost multe referinţe – aproape 60 de legi -, cred că se pot număra pe degete actele care au fost implementate. Celelalte au rămas doar declarate. Mă gândesc că, dacă atitudinea statului va rămâne aceeași ca şi cea faţă de legea precedentă, atunci şi acest act legislativ va fi bun doar pe hârtie.

– Ce le-ai spune antreprenorilor din Moldova ca să-i încurajezi să angajeze persoane cu dizabilităţi în câmpul muncii?
– Persoanele cu dizabilităţi sunt loiale, nu pleacă de la serviciu fără motive serioase, țin mult la locul lor de muncă. Pentru persoanele cu dizabilităţi nu contează numai salariul înalt, ci şi locul de muncă propriu-zis, fiindcă nu-l poţi găsi aşa uşor. Persoana care vede are mai multe oportunităţi de angajare. Pentru un angajator acest fapt este foarte important, acesta este factorul stabilităţii.

Elaborarea şi publicarea acestui articol au fost posibile graţie ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Proiectului de Susţinere a Persoanelor cu Dizabilităţi din Republica Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod neapărat poziţia USAID sau a Guvernului SUA.