Alimentul care rezistă mii de ani fără să se strice. Cercetătorii au aflat secretul / FOTO

Mierea are o compoziție destul de asemănătoare cu zahărul, dar în ea sunt prezente și alte substanțe necesare albinelor și, totodată, binefăcătoare pentru om (enzime, minerale, vitamine, flavonoide etc.). În conținutul său predomină zaharurile simple: fructoza, glucoza, zaharoza. Mierea este o soluție suprasaturată de zaharuri simple. Ea are o acțiune desicantă, adică extrage apa din materiile cu care intră în contact. Dat fiind conținutul său redus de apă și proprietățile desicante, mierea nu este un mediu prielnic pentru bacterii. Ele nu pot supraviețui prea multă vreme în prea-dulcele aliment.

Dat fiind că descompunerea substanțelor organice este realizată de către bacterii și alte microorganisme, mierea este un aliment inalterabil, atâta vreme cât rămâne o soluție zaharată suprasaturată. De aceea mierea poate fi folosită la conservarea altor alimente, care se alterează mult mai ușor, cum ar fi fructele de pădure. În România este binecunoscută metoda prin care pot fi conservate vreme îndelungată fructele de cătină (supranumite „Ginsengul românesc” și extrem de bogate în nutrienți și substanțe cu rol terapeutic), prin amestecarea lor cu miere (în cantități egale).

Mierea se remarcă și prin aciditatea sa crescută, reprezentând și prin această caracteristică un mediu neprielnic existenței și proliferării bacteriilor. pH-ul mierii are valori care se situează între 3 și 4,5. Pentru a diminua conținutul de apă al mierii, sporindu-i termenul de valabilitate, albinele lucrătoare crează curenți de aer prin bătăile foarte iuți ale aripilor, în stup. În miere este prezentă și apa oxigenată (peroxidul de oxigen). Și aceasta e un factor care descurajează proliferarea bacteriilor.

Ca și zahărul, mierea este o substanță higroscopică, aceasta însemnând că poate absorbi umiditatea prezentă în aer. Prin urmare, dacă nu este depozitată corespunzător, în recipiente și locuri în care nu pot pătrunde apa și aerul umed, mierea se poate, totuși, altera, cu timpul. În recipiente etanșe și în locuri cu umiditate minimă, mierea poate rezista sute sau chiar mii de ani, așa cum a rezistat cea descoperită în Georgia.

Cu toate că mierea nu se strică și cu toate că nu este, în general, un mediu în care bacteriile pot viețui, ea poate conține spori de Clostridium botulinum. Botulismul este o afecțiune infecțioasă care apare rar, dar poate îmbrăca forme grave, întrucât toxina pe care o fabrică aceste bacterii este extrem de vătămătoare pentru celule.

Cunoscut fiind riscul de botulism infantil, mierea nu se administrează copiilor având vârste mai mici de un an. La adulți și la copiii mai mari, sporii de Clostridium botulinum sunt neutralizați la nivelul tubului digestiv în majoritatea cazurilor. Insuficienta dezvoltare a tubului digestiv la copiii mai mici de un an îi face însă vulnerabili. Toxinele produse de aceste periculoase bacterii determină la copii, ca simptome, dificultăți respiratorii și reducerea capacității de mișcare, prin afectarea mușchilor.

În rest, despre miere se pot spune numai lucruri bune. Mierea este mai mult un medicament decât un aliment și de aceea trebuie consumată în cantități mai degrabă mici. Ea oferă multe dintre proprietățile terapeutice ale plantelor de la care provine polenul din care a fost obținută.

Sursa: cunoastelumea.ro