Doi dintre ei, Andrei Hohlov și Tatiana Coptina, practică acest sport de 20 și, respectiv, zece ani. Întrebați de ce au ales alpinismul, Andrei și Tatiana spun că pur și simplu au întâlnit la un moment dat persoana potrivită, care i-a îndemnat să meargă în munți. Iar odată ajunși acolo, viața lor s-a schimbat radical.
 
Înainte de a înființa clubul alpiniștilor, Tatiana și Andrei mergeau în Caucaz, în Alpi și în munții din România și Crimeea. Lipsa unui loc special pentru alpiniști nu i-a împiedicat însă să escaladeze cele mai înalte vârfuri de munți, printre care și Muntele Elbrus care este considerat unul dintre cei mai înalți din Europa.

Apoi, în 2004, alpiniștii menționați, împreună cu colegii lor, au deschis clubul montan din R. Moldova, cu scopul de a dezvolta cât mai mult posibil alpinismul în țara noastră. În afară de aceasta, din 2011 a fost finalizat și panoul de escaladă, care le permite atât sportivilor, cât și amatorilor să se antreneze pe loc, deoarece, după cum menționează Tatiana, este anevoios să mergi mereu în alt oraș sau în altă țară la antrenamente.

Până acum, clubul numără zece membri permanenți, care au menirea să-și ajute colegii de breaslă atât cu sfaturi, cât și să suporte anumite cheltuieli, atunci când sunt organizate concursurile și festivalurile dedicate alpiniștilor. Restul membrilor vin pur și simplu la antrenamente și nu au niciun fel de obligațiuni, ba mai mult, atunci când au nevoie, pot împrumuta și echipamentul necesar.

Locul trei la Mondiale

Alpiniștii susțin că, după deschiderea clubului montan și a panoului de escaladă, R. Moldova a înregistrat și un mare succes pe plan internațional. În anul 2012, frații Mihai și Ruslan Scerbatiuc pentru prima dată au participat la Campionatul Mondial de alpinism la escaladare, care a avut loc în Crimeea, și au obținut locul trei. Tatiana spune că frații Scerbatiuc se ocupă de mai bine de șase ani cu alpinismul, iar acum toate eforturile lor au dat roadă.

Alpiniști și la 60 de ani

Cu toate că în prezent alpinismul la noi nu e apreciat, Andrei Hohlov povestește că pe timpuri acest sport era foarte popular.
„Și acum alpiniștii „școlii vechi”, printre care Nicolae Cozîrev și Ruslan Demianenco, care au 59 și, respectiv, 60 de ani, vin permanent la antrenamente. Chiar dacă au o vârstă înaintată, atunci când se cațără pe panoul de escaladă, ceilalți rămân uimiți”, spune Andrei Hohlov.
Apoi, Andrei zice că acest tip de sport poate fi practicat și de copii începând de la vârsta de șase ani, deseori ei fiind antrenați în escalada sportivă, o activitate foarte interesantă pentru ei. Pe când alpinismul serios și conștient se face de la vârsta de 14-16 ani.

Să luăm exemplu de la europeni

Tatiana Coptina spune că mulți copii din Europa în comparație cu copiii noștri au posibilitatea să practice acest sport, deoarece aproape în fiecare școală sunt panouri de escalade.

„În Germania, de exemplu, în fiecare lună se deschid câte trei panouri de escalade, nemaivorbind de alte țări din Europa, pentru că europenii se gândesc la viitorul copiilor lor. Atunci când copiii sunt antrenați în sport, nu au timp de lucruri dubioase”, spune Tatiana.
Femeia zice că, dacă autoritățile și-ar da interesul, ei ar fi gata să se întâlnească și să le ofere un program de dezvoltare și deschidere a mai multor școli de alpinism, locuri unde copiii și-ar petrece cu interes timpul liber.

Alpinismul nu este chiar atât de scump

Pentru cei care și-ar dori să practice alpinismul, Andrei Hohlov constată că acest tip de sport nu este chiar atât de scump precum pare la prima vedere. Iar dacă ar economisi un pic, și un simplu student și-ar permite să vină la antrenamente.

„Pentru început poți să-ți procuri un echipament care va costa aproximativ două mii de lei, în schimb te antrenezi doi-trei ani. Pentru a merge în munți și a străbate trasee complicate, desigur ai nevoie de un echipament mult mai costisitor”, a menționat Andrei.

Moldoveanul care a ajuns pe Everest

Și cum visul oricărui alpinist este cucerirea Everestului, Tatiana și Andrei mărturisesc că peste câțiva ani și-ar dori mult să ajungă acolo. Și chiar dacă pare greu de crezut, în 2009, Andrei Carpenco a fost primul alpinist moldovean care a arborat drapelul țării pe vârful Muntelui Everest.

„Andrei întotdeauna ne mărturisea că Everestul pentru el este ca un vis, deoarece, pentru a ajunge acolo ai nevoie de o sumă frumușică de bani. În alte țări, alpiniștii sunt sponsorizați de către stat, la noi mai mult pe cont propriu. Cu toate acestea, în urma unui festival care l-am organizat noi și în care au fost rulate mai multe filme documentare în care se arăta cum echipe de alpiniști au escaladat Everestul, el a decis să meargă până la capăt. Astfel, Andrei Carpenco a fost primul moldovean care a cucerit Everestul”, zice Tatiana.

După revenirea din munți, ești alt om

Andrei povestește că sunt momente când, în încercarea de a escalada un vârf de munte, poți aluneca și cădea câțiva metri în gol, anume în acele clipe un alpinist antrenat se mobilizează găsind soluții extreme, abia după ce viața nu-i mai este în pericol, realizează ce putea să se întâmple și atunci vine frica.

Iar când se reîntorc acasă din munți, alpiniștii spun că viața le pare atât de ușoară, încât nu înțeleg de ce oamenii se plâng tot timpul. Tatiana mărturisește că, atunci când pornește la drum spre escaladarea unui munte, de multe ori se prinde la gândul că s-ar putea întâmpla să nu se mai întoarcă și acest lucru o face mult mai responsabilă, fiind o experiență care îți este de mare ajutor în viața de zi cu zi.