De fapt, asociaţia este un grup mic de entuziaşti, care de 11 ani muncesc „pentru copiii satului”, uitând de propriii copii şi nepoţi. Este impunătoare lista realizărilor lor – copii, tineri şi bătrâni au fost ajutaţi prin proiectele finanţate de donatorii străini, în parteneriat cu actorii sociali din ţară, iar numărul locurilor de muncă în aceste două unităţi teritoriale au crescut. Acest grup mic de oameni i-au învăţat pe mulţi funcţionari ce înseamnă servicii sociale şi cum trebuie tratată dizabilitatea, bătrâneţea sau singurătatea. Asociaţia a schimbat totalmente viziunea societăţii asupra comisiilor medico-psihopedagogice, care puneau verdictul şi trimiteau copilul în internat sau şcoală specială, propunând în schimb un model de grădiniţe şi şcoli incluzive. În locul acestei viziuni, a implementat, în premieră pe ţară, un Serviciu psihopedagogic şi de asistenţă educaţională. Astfel, sute de cadre didactice sunt învăţate să înţeleagă că e uşor să lucrezi cu copii dotaţi, dar porţile raiului ţi se vor deschide dacă ajungi la mintea şi la sufletul unui copil cu nevoi speciale. Ei sunt învăţaţi să-i ajute să nu completeze lista delicvenţilor juvenili sau a copiilor cărora li se încalcă dreptul la educaţie doar din cauza că are defect de vorbire, iar grădiniţa nu-l primeşte, din cauza că ministerul nu poate să salarizeze un logoped sau un psiholog.
Credeţi-mă, meritele asociaţiei nu încap în câteva rânduri de ziar, de aceea echipa a organizat o conferinţă de presă anume în capitală, sperând că va veni mai multă mass media. La picioare, cum s-ar zice. Au venit patru jurnalişti. Evenimentul nu a fost subiect de televiziune, deşi au venit şi câţiva părinţi care, cu ajutorul specialiştilor de la Asociaţie, îşi văd copiii în rând cu lumea şi ştiu că aceştia vor fi oameni împliniţi, capabili să-şi asigure independent viitorul.
În seara ceea am vizionat atent, ca niciodată, toate buletinele de ştiri, ca să văd unde au fost antrenaţi confraţii mei. La toate buletinele i-am văzut buluc, cum mai nu le băgau microfoanele în gură politicienilor, ca să afle dacă a fost sau nu a fost bine la baie…
Nicio televiziune nu s-a deplasat în ziua ceea la Cimişeni, să vadă cum Maria este instruită la domiciliu, pentru că nu se poate deplasa la şcoala din satul său, pentru că drumul este deteriorat şi căruciorul nu merge. Apoi să vină la Chişinău şi să-i bage microfonul în gură politicianului, să-l întrebe când va apărea în satul Cimişeni un drum bun pentru Maria. Să-l mai întrebe de ce este atât de intolerant cu semenii săi, de ce nu elaborează legislaţia de care are nevoie Ionuţ, Andrei sau Anişoara pentru a da testele conform capacităţilor lor şi să nu rămână repetenţi. Pentru că ei, ca şi eminenţii, vor la şcoală de rând cu toţi. De ce Nicu, care are un handicap fizic şi studii superioare, nu se poate angaja? Pentru că parlamentarului nici prin vis nu i-a venit vreodată ideea să lobeze un proiect de lege care să ofere facilităţi fiscale întreprinderilor care angajează invalizi. De ce, stimaţi colegi, plimbatul pe la băi al unor iresponsabili este subiect de presă, iar faptul că 38 de copii dintr-o grădiniţă au condiţii să-şi recupereze sănătatea graţie implicării unui ONG nu este subiect de presă?
Ah, da, pentru că nu este campanie electorală şi parlamentarul nu s-a deplasat, însoţit de jurnaliştii care-i bagă microfonul în gură, în blestemata provincie, unde trăiesc şi alţi oameni, bătrâni singuratici, care de ani buni nu au simţit pe pielea lor un bulbuc de săpun.
Svetlana Cernov,
or. Criuleni
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
