Ambasadorul R. Moldova în Republica Cehă: „Cehia este un model de dezvoltare pentru noi”

– Cum se vede de la Praga această independenţă? Vă simţiţi ambasador al unei ţări independente?

– Conform dreptului internaţional, aşa este, desigur. Suntem independenţi, dar foarte săraci – aşa se vede de aici şi de oriunde independenţa Moldovei. Potenţialul nostru economic este atât de slab în acest moment, încât nu poţi realiza multe dintre ideile şi proiectele pe care în mod normal un ambasador le poate întreprinde. Este de la sine înţeles că posibilităţile unui şef de misiune care poate conta pe reprezentanţe economice, institute culturale şi mai este ajutat şi de companii multinaţionale sunt altele decât cele ale unui ambasador moldovean. Noi suntem constrânşi să facem de toate, cu mijloace extrem de modeste şi, totuşi, promovăm interesele ţării şi în aceste condiţii.

– Care este, din punct de vedere atât calitativ cât şi cantitativ, intensitatea relaţiilor moldo-cehe? Mai rămânem poveste de succes?

– Cehia este un prieten sincer al RM şi un model de dezvoltare pentru noi. Avem relaţii politice excelente, este şi o mare deschidere pentru colaborarea economică. În ultimul an a crescut substanţial exportul către Cehia, precum şi importul din această ţară. Avem însă foarte multe rezerve la capitolul investiţii şi creştere economică prin proiecte industriale şi logistice, dovadă că noi nu am învăţat să profităm din plin de calitatea de stat independent. Ne place să semnăm tot felul de înţelegeri şi protocoale, dar faptele nu urmează. Cercurile de afaceri din RM nu ştiu să profite din plin de deschiderea din partea statelor europene. Companii importante din Cehia, la care am făcut apel, sunt gata să vină în RM cu bani, tehnologii şi cunoştinţele de rigoare. Eu pot garanta companiilor moldoveneşti identificarea unor parteneri în Cehia, acelaşi lucru îl promovează foarte activ şi colegul meu, ambasadorul ceh Jaromir Kvapil. Dar activismul cercurilor de afaceri moldovene lasă de dorit. Povestea de succes poate rămâne poveste, dacă noi nu vom şti să umplem declaraţiile şi acordurile interstatale cu substanţă economică. În februarie 2011 la Chişinău a fost organizată şedinţa Comisiei mixte moldo-cehe de cooperare economică, s-au realizat înţelegeri sectoriale deosebit de importante. Iată însă că ministerele, managerii de companii, Camera de Comerţ, organizaţiile profesionale ale oamenilor de afaceri se mişcă extrem de lent, riscând astfel ca multe dintre înţelegeri să rămână doar pe hârtie.

– În septembrie 2010, la reuniunea Grupului „Prietenii Moldovei” de la Chişinău, Cehia s-a prezentat drept unul dintre cei mai activi susţinători ai opţiunii noastre europene. Prin ce s-a manifestat acest sprijin pe durata ultimului an, care coincide şi cu durata aflării dvs. pe post de ambasador?

– Un răspuns telegrafic ar fi: în acest an am intrat într-un ritm consistent al relaţiilor bilaterale. Detaliile se configurează în vizitele reciproce ale miniştrilor de Externe, organizarea şedinţei Comisiei mixte de colaborare economică, business-forumul moldo-ceh, consultările politice şi consulare, încheierea mai multor acorduri bilaterale, susţinerea Cehiei în cadrul procesului de negocieri a Acordului de Asociere cu UE, a Acordului de liberalizare a vizelor şi a celui de Liber Schimb, vizite ale demnitarilor în ambele sensuri, consolidarea relaţiilor în domeniile agriculturii, industriei, finanţelor, apărării, mediului, sănătăţii, protecţiei sociale, culturii, educaţiei, intensificarea schimburilor comerciale şi a vizitelor experţilor economici. Delegaţiile unor mari companii cehe au vizitat RM, ţara noastră e o prioritate în Programul ceh de asistenţă pentru dezvoltare pentru anii 2011-2017. În mai multe localităţi din RM se implementează proiecte de dezvoltare a infrastructurii, cu finanţare din partea Cehiei. În această toamnă vom avea schimburi intense pe linia guvernamentală, parlamentară, premierul Vlad Filat va veni la Praga. Pe lângă vizitele reciproce, cei doi miniştri de Externe au avut pe parcursul anului alte câteva întâlniri, unde au pus la punct diverse aspecte ale cooperării moldo-comunitare. Documentele adoptate de Comisia Europeană în luna mai certifică progresul real al RM pe calea europeană, iar contribuţia diplomaţiei cehe la elaborarea acestor poziţii e una consistentă, inclusiv prin contribuţia personală a Comisarului european Stefan Fule, care de fiecare dată în cadrul diverselor reuniuni a subliniat progresele RM.

– Spunea cineva că, pentru a fi un bun ambasador moldovean, nu e de ajuns să fii un diplomat iscusit – trebuie să fii şi un foarte bun specialist în marketing, astfel încât să poţi promova tot ce ţine de Moldova. Ce aţi făcut, faceţi şi veţi face în acest sens la nivel politic, economic, cultural?

– Aveţi perfectă dreptate, doar că a e timpul să avem strategii mai punctuale de promovare. Oamenii de afaceri cehi nu agreează generalităţile, ei vor să li se arate terenul pe care îşi vor construi fabrica sau partenerul concret care-i va ajuta în edificarea afacerii în RM; să li se demonstreze că într-adevăr e transparenţă în vamă sau inspectoratele fiscale; că poliţia rutieră sau toată justiţia de la noi e diferită de cea din alte state postsovietice; că noi operăm cu aceeaşi contabilitate modernă ca în Cehia; că nu exista monopol, tot felul de constrângeri administrative sau ilegale ale businessului. Şi mai vor să fie siguri că vinul pe care ai noştri îl livrează în partide către Cehia este identic cu acel pe care ei îl gustă la prezentările organizate de ambasadă… Eu am mers în permanenţă la companii, la autorităţile regionale, la ministere, în organizaţiile profesionale ale oamenilor de afaceri, am făcut şi voi face în continuare prezentări ale posibilităţilor existente în RM. Am transmis de fiecare dată acasă disponibilitatea cehilor de a ajuta RM la modernizarea economiei. Sper să putem atrage în RM câţiva giganţi industriali cehi, cum ar fi Grupul Vitkovice, ai cărui manageri ne-au şi vizitat ţara. RM poate deveni o bună platformă pentru dezvoltarea afacerilor acestor companii şi urmează să muncim insistent pentru atragerea lor, în vederea amplasării noilor capacităţi de producţie şi crearea locurilor de muncă la noi acasă.

– Cine sunt moldovenii din Cehia? Cum interacţionaţi cu ei? A reuşit noua guvernare să schimbe relaţia cu diaspora şi să şi-o facă aliată?

– Nu pot vorbi în numele întregii diaspore sau afirma că suntem aliaţi ori mai prieteni decât înainte. Ştiu, totuşi, cazuri când oameni de valoare din rândul diasporei pur si simplu erau ignoraţi anterior, pentru că ar fi avut alte viziuni politice. Acum avem întâlniri periodice, sărbătorim anumite evenimente culturale. Am avut şi câteva acţiuni deosebite în capitala cehă, cum ar fi Zilele Culturii şi Vinului, sărbătorile tradiţionale. Pictorul Teodor Buzu şi omul de afaceri Dumitru Tcaci, întreprinzătorul Iurie Postolachi şi masteranda Rodica Stegărescu, jurnalista Maria Ursul şi tânăra economistă Natalia Bejan, antrenorul Eugen Marandici şi studenta Alexandra Rotaru – aceste şi multe altele sunt numele de referinţă prin care Comunitatea moldovenilor din Cehia îşi etalează identitatea. Sunt oameni de care suntem mândri. Noi realizăm împreună expoziţii de pictură, concerte, comemorări ale evenimentelor istorice, lansări de filme, participări la acţiuni culturale şi sportive. Uşa ambasadei e oricând deschisă pentru moldovenii noştri, aici omul va fi înţeles şi ajutat, dacă asta stă în puterile noastre.

– Ce cred ei despre posibilitatea de a reveni acasă? Ori… preferă să iubească Moldova de la distanţă? Ori poate că migrarea face parte din realităţile zilei de azi şi din felul de a fi al omului modern?

– Globalizarea sau mondializarea, cum le place francezilor să spună, are incontestabil părţile ei pozitive. Când o studentă moldoveancă se angajează la un grup multinaţional, cu sediul la Praga, mi se bucură inima. Înseamnă că se poate, şi ai noştri nu sunt cu nimic inferiori! Deşi acasă există o mai mare nevoie de creieri… Dar când văd sute de muncitori altădată calificaţi şi acum ocupaţi la munci necalificate, mi-e ruşine pentru ţara care i-a constrâns să ajungă în această situaţie. Eu consider că poporul nostru trăieşte acum o dramă de proporţii istorice – drama plecărilor şi a despărţirilor. Plecarea masivă peste hotare este un fenomen extrem de dăunător pentru dezvoltarea RM, deşi unele deprinderi se învaţă mai curând în mediul social respectiv. Sper ca aceşti oameni să revină, în majoritatea lor, acasă. Mă doare când aud pe câte unul spunând că vrea să rămână peste hotare pentru totdeauna. Avem diverse programe guvernamentale pentru întoarcerea acestor oameni acasă. Dar oamenii nu vor reveni doar citind programe. E nevoie de o relansare economică acasă, de noi locuri de muncă, de programe sociale de durată.

– Care sunt hibele noastre? Şi cu ce ne-am putea lăuda?…

– Suntem invidioşi. Lapidari şi neorganizaţi la nivel comunitar. Când prindem la pene, când începem a ne pricopsi, cam uităm de unde am pornit. Nu ne place cu adevărat istoria, dar nu ne gândim prea serios nici la viitor, pentru că nu ne place să calculăm minuţios efectele acţiunilor noastre. Suntem individualişti la bine şi colectivişti la rău. Dar avem un plai verde, mâncare bună, băuturi într-ales. Ştim să chefuim bine. Ne place spectacolul, fala, balul. Deşi nu prea ştim să dansăm, nici dansuri tradiţionale, cu atât mai puţin moderne, cum ştiu familiile de cehi, care nopţi în şir pot dansa la serate extrem de elegante şi relativ simplu organizate, fără mese „periculoase”. Dar mi-e dor uneori de mioritismul nostru, de prospeţimea ierbii pe plaiul cu fagi al Bucovinei, de Soroca de pe Nistru, de liliacul care numai la noi înfloreşte dezinvolt… Şansa noastră e să revenim pas cu pas la normalitate, la valorile noastre tradiţionale, la graiul nostru străbun, la muzica noastră populară, fără egal în această lume, la coeziune şi unitate. Dar e încă mult până acolo.

– Care dintre calităţile cehilor v-ar plăcea să fie preluate de moldoveni?

– Cultura tehnologică. Disciplina. Punctualitatea şi organizarea. Cultura dialogului. Insistenţa de a-şi promova interesele economice peste tot în lume, capacitatea de a fi competitivi. Nu întâmplător Skoda acum e în Grupul Volkswagen. Ştiu să muncească. Sunt temeinici. Şi ei au avut un partid comunist la putere – şi unde sunt acum?! Şi ei au fost sub ocupaţie străină – dar nu au mentalitatea de subaltern al istoriei. Sunt multe de preluat…

– Credeţi că Moldova este capabilă de modernizare şi europenizare, despre care se tot vorbeşte în ultimii ani? Ce ar trebui să facem în acest sens?

– Avem şanse mari în acest moment. Deocamdată, nu suntem candidaţi la UE. Acesta va fi momentul adevărului – dacă vom deveni eligibili. Şi eu cred că vom deveni până la sfârşitul mandatului meu actual. În acel moment se va include o altă viteză, o să vedeţi. Dar, am mai spus: avem nevoie acum de lideri adevăraţi, curajoşi, care să conducă RM prin aceste vremuri deosebit de grele. Trebuie să reînvăţăm a munci la noi acasă. Să aducem companii străine, să le oferim condiţii excelente – mai bune decât în Cehia, Marea Britanie sau Germania – ca să-şi deschidă la noi capacităţi de producţie, să-i reînveţe pe moldoveni Munca. Trebuie să devenim o naţiune inventivă de meseriaşi, fiecare cu profesia lui temeinic învăţată, din care să-şi hrănească familia. Dacă nu punem la loc de cinste profesiile celor care ştiu să producă ceva, dacă a fi mecanic, inginer, zootehnician, agronom nu va fi în sfârşit o mare onoare în Moldova, nu avem nicio şansă să ne integrăm în UE. Ne pot lua de milă, la pachet, dar să ne integrăm cu capul sus putem doar pe picioarele noastre, prin munca fiecărui cetăţean care munceşte onorabil.

– V-aţi născut în Bucovina, lângă Cernăuţi, v-aţi format la Chişinău, acum reprezentaţi Moldova la Praga şi la Vatican. Unde vă simţiţi acasă?

– Satul meu de baştină e situat exact pe vechea graniţă dintre Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar, graniţă ce a căzut în 1918. Pot spune că firea oamenilor de acolo e ceva mai directă decât a basarabenilor, deşi la fel, pentru a supravieţui, bucovinenii au avut nevoie de abilităţi de comunicare pozitivă, ceea ce acum s-ar numi diplomaţie. Vă puteţi imagina cât de temeinică a fost lucrarea istorică pe aceste plaiuri, dacă parfumul imperial şi regal al oraşului Cernăuţi, dar şi deprinderea oamenilor de a munci, nu au fost şterse nici în deceniile de ocupaţie sovietică. Sunt locuri care au fost europene dintotdeauna. Când am venit la Chişinău în 1978, prima observaţie istorică pe care am realizat-o cu mintea mea de copil era diferenţa, cel puţin arhitecturală, între ocupaţia austriacă şi cea rusească. Contează şi de cine ai fost ocupat… Rămânerea noastră în urmă se datorează în mod cert ocupaţiei turceşti şi apoi ruseşti. Am fost profund mişcat recent când, discutând cu unul dintre conducătorii Sfântului Scaun despre Bucovina, am vorbit cu lux de amănunte despre câteva episoade legate de Cernăuţi şi Nordul Bucovinei. Istoria noastră este bine cunoscută în cercurile guvernante ale Europei. Nu demult vorbeam cu un prieten ceh şi el îmi zicea că diferenţa dintre Cernăuţi şi Praga probabil a fost mult mai mică acum vreo sută de ani… Unde mă simt acasă? Pretind că sunt un tip adaptabil, uşor globalizat şi pot să vă spun că am destul de mulţi prieteni apropiaţi sufletului meu în Uzbekistan, Africa, Franţa sau Cehia – prieteni la care ţin mai mult decât la unii vecini de scară de la Chişinău, care îmi umbresc dimineţile cu tot felul de deprinderi urâte.

– Ce simţiţi atunci când spuneţi că sunteţi ambasadorul Moldovei?

– Eu ştiu că noi avem o responsabilitate enormă faţă de oamenii care îşi pun speranţe într-un viitor la ei acasă. De aceea, mă dor inima şi capul uneori, când văd neorganizarea noastră sistematică în raport cu ritmul altor popoare, dar ştiu că în acest moment reprezentăm o speranţă şi o şansă. Şi depinde de fiecare dintre noi cât de repede se va mişca Republica Moldova. Prin urmare, trebuie să facem faţă acestei provocări, să fim inventivi, organizaţi şi, desigur, pregătiţi pentru tot felul de surprize originale, de care RM, din păcate, ştie să dea dovadă. Şi mai ştiu că trebuie să reuşim neapărat, pentru că nu suntem inferiori cu nimic, doar e nevoie de mai multă organizare.

– E o reuşită de care avem nevoie cu toţii. Mult succes!

Ştefan Gorda: Dacă nu punem la loc de cinste profesiile celor care ştiu să producă ceva, dacă a fi mecanic, inginer, zootehnician, agronom nu va fi în sfârşit o mare onoare în Moldova, nu avem nicio şansă să ne integrăm în UE…

Data naşterii: 11 ianuarie 1960. Studii de specialitate: Institutul Internaţional al Administraţiei Publice, actualmente ENA, diplomă în Relaţii Internaţionale (Paris, Franţa). Experienţă: MAEIE (1998-2001) – consilier al Ambasadei RM în Republica Franceză (2001); consilier, şef al Direcţiei Analiză şi Planificare Politică (1999-2001); coordonator naţional pentru GUUAM (1999-2001); secretar II al Ambasadei RM în Republica Uzbekistan (1998-1999); alte instituţii: consilier de Stat pe lângă preşedintele RM (1992-1993); consilier al prim-ministrului RM (1990-1991). Limbi străine: franceza, rusa, engleza, ucraineana.