Era o amiază cu soare arzător, când în satele din R. Moldova se sărbătorea Paștele Blajinilor. Am urcat în maxi-taxi spre Chișinău, ucigând plictiseala cu muzica din căști. La intrare în Strășeni, a urcat un domn cu un borcan de castraveți murați în mână. Mi-a atras atenția, pentru că zâmbea. Peste câteva minute, el a intrat în discuție cu un pasager. Vorbeau despre viață. Cel cu castraveți avea un accent pronunțat de limbă engleză, deși se exprima destul de bine în română. Zicea că, în America, a câștigat foarte mulți bani, însă și-a dat seama că banii nu aduc fericire. Înainte de a coborî la fabrica de încălțăminte „Zorile”, l-am rugat să-mi povestească de unde s-a luat.,,Wow, da , desigur”, mi-a răspuns și am aflat o istorie de viață, ca în filmele americane.

Gary Bunning, născut la Washington, are 53 de ani și o poveste de viață împărțită-n două extreme – a întunericului și a luminii. Până la 23 de ani, a avut o viață întunecată, zice el, plină de alcool, droguri, violență și depresie. Totul s-a schimbat acum șase ani, precizează Gary, când Dumnezeu i-a arătat calea cea dreaptă și nu-și mai vede viitorul decât în R. Moldova.

Omul ne vizitează țara din 2012, iar din 2015 locuiește la Chișinău. De atunci, principala sa ocupație este de a ajuta copiii, tinerii și bătrânii moldoveni. Recunoaște că până acum șase ani nu a auzit nimic despre R. Moldova. În trecut, a fost interesat să ajungă într-o țară unde ar putea ajuta necăjiții, dar niciodată nu s-ar fi gândit la țara noastră. ,,Acum 25 de ani, mă gândeam să merg într-o țară oarecare, ca și unchii mei, care făcuseră voluntariat în Estonia. Am prieteni care au fost și în Uganda”, spune Gary.

Traficul de ființe umane l-a adus aici

Cu șapte ani în urmă, a auzit la un post de radio din America despre traficul de ființe umane, fiind marcat de soarta unor oameni care au fost chinuiți și torturați. De atunci s-a interesat tot mai mult de această problemă și așa a aflat despre R. Moldova. ,,Cunosc o americancă care a lucrat în Spania cu femeile care au fost traficate. Ea le ajuta să se restabilească din punct de vedere psiho-emoțional. Cineva i-a spus că dacă vrea să ajute mai multe persoane, care au fost traficate, trebuie să meargă în R. Moldova. A fost prima dată când am auzit despre această țară și am fost foarte interesat unde se află, după ce am auzit că R. Moldova ar ocupa locul întâi la traficul de ființe umane în Europa”, mărturisește Gary.

Sorbind cu gust din cafeaua sa, el spune că își imagina că țara noastră s-ar afla în Africa. ,,Am știut despre România și Ucraina, dar nu am știut niciodată că mai există o țară atât de mică între acestea două”, precizează americanul.

,,Îi ajutăm să reușească în viață”

În prezent, Gary și soția sa, Alisa, sunt voluntari ai CERI – o organizație internațională pentru ocrotirea copiilor și tinerilor. ,,Ajutăm copiii și tinerii, mai ales tinerii care au terminat gimnaziul și au nevoie de ajutor pentru a merge la liceu, colegiu sau universitate. Îi ajutăm să reușească în viață”, spune el. Ne asigură că CERI a ajutat foarte mulți tineri cu deficiențe mintale, probleme de vedere sau auz din R. Moldova. ,,Am fost la Bălți și în toată partea de nord a țării, și le-am dus haine pentru iarnă. Am împărțit copiilor șase mii de perechi de cizme”, relatează Gary Bunning.

Printre altele, mi-a povestit și despre viața sa din SUA. A lucrat 25 de ani la construcții mai mult de două decenii, iar timp de patru ani a fost membru al unei trupe profesioniste de muzică. ,,Am cântat într-o trupă care se numea One Mile South. Nu am fost la un nivel foarte înalt, dar cântecele noastre s-au auzit la radio”, povestește bărbatul. În prezent, numele One Mile South a fost preluat de o altă trupă. ,,Ei folosesc numele nostru, dar nu este corect”, accentuează Gary.

Și-a urât mama

După ce ne-a povestit despre cariera sa muzicală, omul s-a schimbat la față. Ochii i s-au umezit și a început să vorbească nebuloasele vieții sale. ,,Tatăl meu biologic nu a fost cu noi, venea doar în weekend acasă. Când aveam doi ani, a plecat definitiv. Noi nu am contat pentru el”, afirmă el. Nici relația cu mama sa nu a fost mai caldă. Până la 23 de ani, el și-a urât mama, pentru că nu a învățat nimic bun de la ea, în afară de consumul de alcool și de droguri. ,,Mama a fost foarte rea, a abuzat de alcool și droguri și ne-a bătut sistematic. Niciodată nu a spus că ne iubește. A început să consume alcool de la zece ani, fiindcă și părinții ei au fost alcoolici”, ne spune Gary.

În condițiile în care mirosul de alcool era persistent în casă, a ajuns și el să fie alcoolic, iar mai apoi narcoman. A început să consume alcool de la patru ani. ,,Am fost alcoolic, narcoman și foarte violent până la vârsta de 23 de ani”, își amintește el.
Din câte ne spune, și sora sa mai mare, și fratele mai mic au avut o viață plină de aventuri triste. Fratele său este închis pe viață de la vârsta de 20 de ani, după ce a furat bani de două ori pentru a-și cumpăra droguri și a dat foc casei în care un prieten de-al său și-a pus capăt zilelor.

,,Prima condamnare a fost pentru că a furat bani, a doua la fel, iar a treia – pentru că ar fi ucis un om”, mărturisește Gary. El crede că fratele său nu e vinovat, dar că ,,nu mai contează”.
Sora sa, și ea în trecut alcoolică și consumatoare de droguri, acum lucrează în SUA cu persoanele cu dizabilități.

,,Am vrut să mă sinucid”

Viața sa plină de stres, băuturi alcoolice și droguri, l-a adus într-o situație critică. Crede că a reușit să treacă de coșmar doar cu ajutorul lui Dumnezeu. ,,Mi-am pus pistolul la cap și am vrut să mă sinucid. Atunci am spus: „Dumnezeule, ajută-mă!”. Am fost violent, în familie nu am învățat cum să iubesc. Credeam că nimeni nu mă iubește. Iubita mea mi-a spus atunci că trebuie să merg la biserică. Mă gândeam că, dacă mi se va spune că Iisus mă iubește și că are un plan pentru mine, o să mă sinucid. Când am intrat în biserică, pastorul mi-a spus: „M-am rugat pentru tine! Bunicul tău a fost un alcoolic, ca și tatăl tău. Și tu ești un alcoolic, dar Dumnezeu o să rupă acest lanț de la tine”. În acel moment am înțeles că Dumnezeu există. Am început să plâng și am spus: „Dumnezeule, eu vreau să fiu cu tine!”, își amintește Gary.

După acea vizită, a început să meargă la biserică în fiecare zi. Tot aici a cunoscut-o pe soția sa, Alisa. S-au căsătorit peste nouă luni, iar acum au împreună trei băieți și o fiică. Mai au o fiică pe care au adoptat-o la vârsta de cinci ani.

„Viața mi-a arătat că trebuie să am speranță”

După șase luni fără alcool și droguri, când avea deja 24 de ani, Gary și-a sunat mama. Și-a cerut iertare și a auzit primele cuvinte calde de la ea. ,,I-am spus: Te-am urât, iartă-mă” și mi-a răspuns: „Iartă-mă că nu am fost o mamă foarte bună”. După ce am vorbit cu ea, violența din mine a dispărut”, spune Gary.

În SUA, Gary și soția sa au lăsat copiilor două mașini și tot ce mai aveau pe acolo. Acum este convins că R. Moldova este locul unde vrea să trăiască mai departe. ,,Când am venit aici, m-am simțit ca acasă. Am văzut că e foarte mare sărăcie, dar m-am gândit că este o speranță”, afirmă încrezător Gary.

În America avea un salariu de 7000 de dolari pe lună. A avut foarte mulți bani până în 2008, când criza mondială a afectat SUA. ,,Din 2008 până în 2012 nu am avut de lucru, nici bani de cheltuială și am lăsat totul. Am început să nu mă mai gândesc la bani. Astăzi, niște prieteni din America ne asigură cu bani pentru a face aici voluntariat”, spune bărbatul.

Crede că Dumnezeu i-a pus R. Moldova în inimă

Gary Bunning iubește oamenii din țara noastră, mâncarea și pământul nostru, însă nu crede că soarta l-a adus aici doar din aceste motive. El consideră, totuși, că Dumnezeu i-a pus R. Moldova în inimă. Nu-și poate explica de ce a ajuns aici, dacă în lume există multe alte țări sărace. ,,Această țară este la fel ca Betleem, un oraș mic, dar cu multă putere, căci acolo s-a născut Hristos. De aceea mă rog pentru R. Moldova în fiecare zi”, spune Gary.

În opinia sa, cea mai mare problemă de la noi din țară este gândirea pesimistă, după care urmează corupția, șomajul și consumul excesiv de alcool. ,,Moldovenii beau pentru a scăpa de griji. Însă dacă bei zi de zi, îți faci și mai multe probleme”, recunoaște el.

Viața lui Gary în R. Moldova e foarte activă și el nu poate să stea mai mult de câteva minute pe scaun. În fiecare luni, miercuri și vineri merge la lecții de limbă română, uneori predă gratis și cursuri de chitară. Soția sa face lecții de culinărie. În unele zile, familia Bunning merge prin satele R. Moldova și ajută bătrânii la treburile casnice: le face mâncare, taie lemne, aduce apă ori sapă prin grădini. ,,De obicei, oamenii sunt foarte mulțumiți, dar am fost la o casă pentru a ajuta doi bătrâni, iar fiica lor ne-a refuzat ajutorul”, povestește Gary.

Pentru a se menține în formă, americanul merge des în parcul „Valea Morilor”, unde aleargă. ,,Am 53, dar mă simt de parcă aș avea 35 de ani”, adaugă Gary, zâmbind. El crede că Dumnezeu, dacă i-a dat speranță să fie fericit după chinul prin care a trăit până la 23 de ani, îi va da și R. Moldova o șansă.

Nicolae Chicu, pentru TIMPUL

NOTA REDACȚIEI. Prin publicarea acestui text, redacția TIMPUL nu urmărește sub nicio formă promovarea vreunei confesiuni religioase.