Între timp, noi am crescut împreună. Astăzi, Ana-Maria are aproape 12 ani, iar TIMPUL – nouă. Fetiţa noastră s-a maturizat. Nu mai este micuţa care intra în vorbă cu oricine, care sărea în braţe tuturor, gata să dăruiască zâmbete oricui. Azi Marica, aşa o numesc părinţii, este o domniţă foarte serioasă şi înainte de a începe vorba chibzuieşte puţin ca nu cumva să spună lucruri negândite. Iar dacă vrei să-ţi zâmbească, trebuie să-i câştigi mai întâi încrederea. Ana-Maria a renunţat la ideea de a deveni fotomodel, precum ne-a mărturisit ultima dată când am văzut-o. Acum are alte planuri. Vrea să se facă avocat.
O familie ca un acord armonios
Marica e mijlociul din cei trei copii ai dnei Rodica şi ai părintelui Anatol. Băiatul cel mare, Tudor, învaţă la un colegiu din Chişinău, iar Ana-Maria şi fratele său mai mic, Tolica, studiază la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Călăraşi şi la Şcoala de arte, cu toţi copii cuminţi şi evlavioşi. Când părinţii sunt absorbiţi de treburile bisericeşti, Marica, fiind sora mai mare, are grijă ca frăţiorul mai mic să aibă ce mânca, să facă ordine prin casă. Dar înainte de toate sunt temele de acasă şi pianul. În camera de zi a familiei Sârghi, amenajată în stilul secolului al XIX-lea, este un pian mai vechi de o sută de ani, cumpărat de la un preot bătrân. La acesta exersează zilnic copiii. Marica ne-a încântat cu valsurile lui Eugen Doga, cu muzica lui Chopin, Mozart, compozitorii ei preferaţi. Fetiţa mai e pasionată de pictură, putând să stea ore în şir în faţa unui peisaj ca să-l admire, apoi să-l redea pe hârtie.
În luna octombrie, Ana-Maria va împlini 12 ani. Are mari emoţii pentru acea zi. Se pregăteşte să-i uimească pe oaspeţi cu cântece interpretate la pian. Precum e specific acestei vârste, are foarte mari cerinţe faţă de sine. Dragostea pentru muzică a moştenit-o de la tatăl său. Acesta, înainte de a deveni preot, a făcut studii la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”. Şi e tare fericit când formează un duet cu fiica iubită. Tatăl cântă la vioară şi ea la pian. Tolica deocamdată nu cântă împreună cu ei, zice că ştie cântece prea simple. Dar nu mai e mult până vor face un trio. Părinţii abia aşteaptă s-o vadă şi pe aceasta. Preoteasa nu cântă la niciun instrument, dar, precum ne-a mărturisit, îi place să-i asculte cântând şi roşeşte pentru fiecare greşeală comisă de copii, le caută o scuză.
Ana-Maria e un copil obişnuit ce are grijile specifice vârstei. Se consideră norocoasă că stă în bancă cu Teo Cibotaru, fiul dirigintei. E un băiat cuminte şi ordonat. Şi e mândră că reuşeşte să fie una dintre cele mai bune eleve din clasă.
Când doamna Rodica era însărcinată cu al doilea copil, împreună cu soţul au avut un accident rutier. Din cauza accidentului, Marica a fost născută la nici 37 de săptămâni. Tatăl micuţei era în comă. Micuţa s-a născut doar de două kilograme. Medicii i-au spus că numai o minune o poate salva. Timp de cinci zile, preoteasa i-a citit fetiţei Paraclisul. Micuţa şi-a revenit. De atunci, părinţii îi spun „minune mică…”. Până la urmă şi-a revenit şi părintele Anatol care a avut cel mai mult de suferit în urma acelui accident.
Familia Sârghi are o istorie a vieţii deosebită
Familia Sârghi, de fapt ca orişice cuplu, are o istorie a vieţii deosebită. Dacă nu se făcea preot, cu siguranţă, părintele Anatol ar fi devenit om de artă. Cântă la vioară, fluier, ocarină, cobză, caval, pian, acordeon şi chitară. Pe când făcea armata a fost solist în cadrul Ansamblului militar de cântece şi dansuri din regiunea Odesa. Deşi ar fi putut deveni un muzician strălucit, la 23 de ani s-a înscris la Seminarul Teologic din Căpriana. Prima şi singura sa parohie rămâne a fi Biserica „Sf. Dumitru” din Costuleni, sat în care biserica a fost închisă timp de 35 de ani. Doamna Rodica, stăpâna casei, e de profesie învăţătoare. Când s-a măritat nici prin gând nu-i putea trece că va deveni preoteasă.
Părintele Anatol a îndeplinit visul tatălui său, când a devenit preot. Şi el speră ca şi copiii lui să fie ce-şi doreşte el, dar nu le va sta în cale dacă îşi vor alege alt drum. Prin anii ’92 în R. Moldova era mare sărăcie. Banii adunaţi de la creştini nu ajungeau pentru întreţinerea bisericii. Atunci părintele a decis să iniţieze o afacere. A început să producă vinuri alese – „Cahors”, „Cabernet”. De atunci părintele a făcut mult bine satului, a construit drumul spre şcoală, a cumpărat icoane, candele, sfeşnice pentru biserică. Nici preoteasa nu a stat cu mâinile în sân – se ocupă de albinărit, producând miere pentru biserică şi pentru mai multe mănăstiri din Rusia. Dar orice ar face, familia Sârghi susţine că în biserică este cu sufletul împăcat.
Pentru ceea ce a făcut întreaga familie, nouă nu ne rămâne decât să le mulţumim, şi mai ales pentru „marea minune mică”, frumoasa domniţă Ana-Maria, care timp de nouă ani ne poartă noroc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
