Treci în bucătărie, porneşti laptopul, îţi faci cafeaua. Deschizi vreo două pagini pe care le citeşti zilnic şi apoi vrei să vezi ce zice şi gura târgului. Gura târgului e spartă. E un mare curent.
Pe lângă foarte multe cărţi noi şi faine, Editura „Cartier” din Chişinău a lansat şi o nouă colecţie – Biblioteca deschisă, coordonată de Vasile Ernu. Până acum au apărut trei volume: Zaza Burciuladze, Kafka instant; Zahar Prilepin, Sankea; Gheorghi Gospodinov, Un roman natural. A apărut şi romanul lui Emilian Galaicu-Păun – Ţesut viu. 10×10, scris în peste 10 ani. În librăriile „Cartier” poţi găsi la 10 lei Amintirile… lui Ion Creangă, Dicţionarul Mara de Dan Coman, Ţipătul lăstunului de Vladimir Beşleagă, În container de Constantin Cheianu şi multe altele. La 20 de lei găsiţi Operele poetice ale scriitorilor-monument Brumaru, Ivănescu, Topârceanu, Stănescu, Bacovia, Barbu, Minulescu, Labiş, Eminescu şi multe altele. Şi multe alte volume la preţuri rezonabile. Dar despre asta n-o să vedeţi la ştiri, nici măcar pe bloguri, în afară de blogul scriitorului-editor Gheorghe Erizanu. Pentru că majoritatea ziarelor şi televiziunilor scuipă pe cultură. Nu-i interesează. E la modă să fii analfabet, e cool să fii idiot.
Am primit de la directorul Bibliotecii Naţionale, scriitorul Alexe Rău, o mapă cu copii după articolele legate de cultură din ziarele secolului XIX. Să vedeţi de ce se plângeau atunci. Între 1886-1890 în Chişinău au avut loc 134 de lecturi publice, în 1889 – 31, dintre care două cu intrare gratuită şi 29 (atenţie!) cu bilet. Şi urmează cifrele-şoc: la cele 31 de lecturi au fost 4123 de plătitori şi 1550 fără bilet. În medie, la fiecare lectură au fost în jur de 183 de ascultători. Ce mai observă cronicarii de la „Bessarabski Vestnik”: la lecturile de la circ vin mult mai mulţi oameni, decât la primărie. Şi atunci populaţia avea reticenţe faţă de tot ce era legat de politică… Pe 16 aprilie 1889 la lectura de la primărie au fost „doar” 64 de oameni, în schimb la cea de la circ de pe 23 aprilie – 425. O altă observaţie: nu orice text putea fi ascultat în lectură publică. Cronicarii se plâng că de multe ori se citea din cărţi proaste, ceea ce ar fi putut fi o cauză că „atât de puţini oameni” vin la lecturi. Pe mine începe să mă doară capul când mă gândesc ce populaţie era în Chişinăul anului 1889. În jur de 110 mii de locuitori.
De atunci, populaţia Chişinăului e în continuă creştere. Poate că avem mai multe lecturi, lansări, ateliere. Gratis. Şi cărţi ieftine. Dar tot mai puţini oameni în public. Aşa ceva cronicarii din 1889 nu şi-ar fi imaginat nici în cele mai urâte vise.
Chişinăul, dar şi toată Moldova, e în plin proces de analfabetizare. Nici nu e de mirare că avem mulţi politicieni analfabeţi. Chiar şi tirajele ziarelor scad pe an ce trece. Lumea acum pune pariuri al cui e viitorul: al cărţilor tradiţionale sau al e-book-urilor. Eu, răsfoind articolele de la sfârşitul secolului XIX, pot răspunde cu tristeţe pentru Moldova: viitorul e al analfabeţilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
