Andrei Sochircă: „Teatrul este un virus sănătos…”

Este absolvent al Şcolii Superioare de Teatru „Boris Şciukin” din Moscova. După o perioadă de activitate la Teatrul „Eugene Ionesco”, în 2005 se angajează în trupa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Printre cele mai importante premii ale sale sunt: Premiul „Cel mai bun rol masculin” pentru rolul lui Henric al IV-lea, UNITEM (2005), Premiul „Cel mai bun rol masculin” pentru rolul Poetului din spectacolul „Daţi totul la o parte, ca să văd”, UNITEM (2007), Premiul „Cel mai bun rol masculin” la Festivalul „One man show”, România (2005). A realizat roluri de referinţă în spectacolele „Cântăreaţa cheală” şi „Regele moare” de Eugene Ionesco, „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, „Frumoasa călătorie a urşilor panda” de Matei Vişniec, „Iosif şi amanta sa” de Val Butnaru, precum şi altele.

După ce, de ziua sa, actorul Andrei Sochircă a adus în dar publicului două spectacole, musicalul „Jack Fărăomână”, jucat în premieră pe scena Naţionalului şi versiunea adaptată în limba italiană, jucată ulterior pe scena Casei Actorului, marele artist nu zăboveşte o clipă. Pe 31 ianuarie, cu ocazia deschiderii celei de-a doua stagiuni a Teatrului Unui Singur Actor, artistul readuce în scenă piesa „Daţi totul la o parte, ca să văd” de Eugen Cioclea.

Temerar în viaţă, dar şi pe scenă, neobosit în căutare de frumos, Andrei Sochircă îşi aruncă ancora în alte profunzimi artistice. „Imediat după premiera acestor spectacole, m-am pomenit într-o situaţie dificilă. Îmi puneam întrebarea: ei bine, Andrei, ai făcut-o şi pe asta, dar mai departe ce faci? Într-adevăr, întotdeauna m-am gândit că în viaţă mai am atât de mult de lucru, că nu mai văd capătul”, spune artistul, comparând teatrul cu un lan nesfârşit de porumb. El spune că acest sentiment i s-a păstrat în memorie încă din perioada copilăriei, când mergea la prăşit în colhoz. Tot pe atunci, pentru prima dată în viaţă, a asistat la un spectacol prezentat de un teatru venit în turneu în satul său de baştină. A fost ceva de neuitat pentru Andrei. „Teatrul este un virus sănătos, de care m-am contaminat pentru toată viaţa. De altfel, nici nu îmi imaginez să fac altceva. Nici nu pot şi nici nu vreau”, ne-a spus, visător, actorul de la Naţional.

Întrebat în glumă dacă în podul casei părinteşti nu a mai găsit nişte cărţi care ar putea să-l inspire pentru viitoarele sale proiecte artistice, el a răspuns râzând că acum este cam frig şi nu se prea duce pe la baştină. Poate doar la primăvară… Curiozitatea mea fusese generată de o întâmplare mai hazlie, când, într-o vară, actorul a descoperit în podul casei de la ţară o serie de autori transnistreni, din ale căror volume şi-a inspirat spectacolul „Di la ’ntuneric la luninî”, realizat împreună cu regizorul Mihai Fusu.