Anul Alianţei

Cele patru formaţiuni şi-au fixat cinci obiective de bază:
1. Restabilirea statului de drept;
2. Depăşirea crizei social-economice şi asigurarea creşterii economice;
3. Descentralizarea puterii şi asigurarea autonomiei locale;
4. Reintegrarea teritorială a R. Moldova;
5. Integrarea europeană a RM şi promovarea unei politici externe echilibrate, consecvente şi responsabile.
La un an de la constituire, experţii fac o analiză comparabilă a succeselor şi a eşecurilor AIE.
AIE poate duce până la capăt un mandat de patru ani
Victor Chirilă, director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă
În acest an au fost realizate trei obiective care anihilează retorica comunistă potrivit căreia partidele democratice nu sunt capabile să guverneze.
1. Alianţa a reuşit să evite aprofundarea crizei economice şi financiare;
2. A evitat destabilizarea socială;
3. Şi-a asigurat sprijinul comunităţii internaţionale pentru atingerea obiectivelor interne.
Aceste trei obiective demonstrează că AIE poate duce până la capăt un mandat de patru ani, în cazul în care i se va da acest mandat.
În relaţia cu UE am avut o dinamizare a dialogului. S-au relansat discuţiile pe marginea Acordului de asociere şi, dacă nu ardem etapele, atunci ne mişcăm într-un ritm accelerat. Probabil că până la sfârşitul anului viitor am putea finaliza negocierile referitor la capitolul politic al acestui Acord. Sper ca în această toamnă guvernul să demareze negocierile la capitolul economic – mă refer la Acordul de creare a zonei de liber schimb aprofundat şi comprehensiv. În iunie am început dialogul referitor la regimul de vize şi nu este exclus ca până la sfârşitul anului să obţinem o foaie de parcurs.
De asemenea, au revenit la normalitate relaţiile cu România. Cu Ucraina am avut un început bun, acum dialogul continuă la nivel de experţi. Nu este exclus ca dialogul la nivel înalt să se activizeze în toamnă. Sper că şi Ucraina îşi va face mult mai clară poziţia faţă de RM. Cu Rusia miza iniţială a fost de a câştiga timp, de a neutraliza eventualele presiuni din partea Kremlinului, astfel încât să câştigăm timp pentru a ne consolida intern şi a promova mult mai activ agenda noastră de integrare europeană. Lucru care s-a reuşit într-o anumită măsură, până când a apărut decretul dlui Ghimpu, care a scos la iveală că Rusia priveşte altfel pragmatismul nostru în relaţiile bilaterale. Probabil din toamnă, Alianţa şi Ministerul de Externe vor trebui să caute şi să formuleze o nouă politică bună să structureze dialogul nostru cu Rusia pentru o perioadă mult mai îndelungată. Această strategie faţă de Rusia trebuie să aibă şi o puternică componentă internă în domeniul reformelor – în sectorul vinicol, în sectorul energetic – dependente de piaţa rusească şi care ne ţin legaţi de Moscova.
Politica externă – cea mai rentabilă ramură a economiei
Anatol Ţăranu, analist politic
Alianţa de la bun început nu şi-a trasat realist principalele sale obiective, încercând să guverneze patru ani în condiţiile în care nu dispunea de resurse necesare pentru o asemenea durată. În plus, cele cinci deziderate anunţate nu conţineau principalul obiectiv – dezagregarea şi dezasamblarea regimului autoritar comunist din RM.
Pe fundalul crizei economice, Alianţa nu avea cum să îmbunătăţească radical situaţia economică şi socială din RM. Totuşi, cea mai mare realizare a ei e că a stopat prăbuşirea economică a ţării, inclusiv a sistemului social.
Statul de drept: aici s-au făcut progrese simţitoare, în primul rând, privind funcţionarea instituţiilor democratice. Dar nici pe departe obiectivul nu a fost atins. Viaţa politică din RM continuă să fie profund ataşată de ceea ce noi numim corupţie.
Cele mai mari realizări guvernarea le are în domeniul politicii externe. Putem glumi, dar până la urmă, politica externă a fost cea mai rentabilă ramură a economiei naţionale. Anume datorită ei noi am obţinut granturi şi credite care ne-au permis să ţinem sub control situaţia economică.
Cât priveşte reintegrarea ţării – este o stagnare completă. Unica realizare este că situaţia nu s-a înrăutăţit.
Aceeaşi stagnare e şi la capitolul descentralizare. În condiţiile de criză, Alianţa pur şi simplu nu a avut posibilităţi să se ocupe de aceste domenii.
Direcţia este bună şi foarte bună
Vlad Lupan, expert independent
În toate cele cinci domenii s-au făcut primii paşi, iar direcţia este bună şi foarte bună. Ar fi foarte bine dacă am putea continua tot aşa.
În domeniul justiţiei am văzut o serie de acţiuni care au încercat să ţintească cazuri concrete, cum ar fi cele ale judecătorilor care au judecat tinerii în comisariatele de poliţie, dar şi o serie de cazuri cu personalităţi marcante (Muruianu etc.). Sistemul judiciar încă are nevoie de reformare şi vedem că există voinţă politică pentru a realiza acest lucru.
Un minus al Alianţei ţine de raportul evenimentelor din 7 aprilie 2009 peste care am trecut prea uşor.
În ce priveşte sectorul economic, vedem că guvernul actual a reuşit să minimizeze efectele crizei economice şi să liberalizeze o serie de domenii.
La capitolul descentralizării puterii nu prea s-a reuşit să se facă nimic pentru că asta cere timp.
Reintegrarea teritorială este un subiect important, de durată, dar nu unul electoral. Paşii guvernării actuale în acest domeniu prezintă o abordare tehnică şi tactică bună, dar îi lipseşte o strategie. Autorităţile RM au făcut anumite cedări – ridicarea restricţiilor de călătorie liderilor separatişti în spaţiul UE , care, oricum, nu au adus la nimic.
La capitolul politica externă şi integrarea europeană stăm cel mai bine. La începutul anului, RM a început negocierile privind Acordul de asociere şi deja în luna iunie atât autorităţile noastre, cât şi oficialii europeni, au declarat că suntem aproape de sfârşitul procesului. Noi am negociat şase luni ceea ce Ucraina a negociat mai mult de trei ani. Comparaţia asta este extrem de importantă pentru că ea demonstrează că UE susţine vizibil reformele iniţiate de AIE. Vedem o continuare a discuţiilor pe subiectul vizelor şi, în afară de această, vor începe negocierile pe subiectul Acordului de comerţ liber aprofundat. Dar integrarea europeană nu înseamnă activităţi de negociere între Chişinău şi Bruxelles. Ea este aproape în exclusivitate o activitate internă. Asta înseamnă că autorităţile RM trebuie să implementeze reforme în domeniile deja menţionate.