Odată ce ajungi să o cunoști puțin pe dinăuntru, înțelegi că, exact ca într-un ceas mecanic, toate elementele trebuie să funcționeze la perfecție, căci de fiecare detaliu depinde soarta și reușita spectacolului.

Preferăm cunoscutul și amuzantul

Majoritatea baletelor din repertoriul teatrului sunt clasice, coregrafia fiind preluată de la Marius Petipa, considerat cel mai bun coregraf din lume. Astfel, tehnica este transmisă și păstrată cu sfințenie de pedagogi care lucrează cu balerinii pentru a aduce la perfecțiune limbajul corpului, exact așa cum a fost gândit de coregraf.

„Numerele de balet sunt interpretate, evident, de balerini, dar mai sunt dansuri realizate chiar de soliști, de actori, până și corul dansează. Eu îi învăț să se miște, să trăiască rolul. Se spune că atunci când actorului nu-i ajung cuvinte să se exprime în text dramatic, el începe să cânte, după care urmează dansul, deci totul merge în crescendo”, povestește regizorul Mihai Timofti, prins în plin proces de repetiție a spectacolului de operetă „Văduva veselă”.

Repertoriul Teatrului de Operă și Balet fiind mai mult dramatic, s-a ivit necesitatea de a prezenta spectatorului ceva mai vesel, mai diferențiat, totuși procesul de creare a unei operete este complicat, fiindcă sunt implicate mai multe elemente, precum textul dramatic, jocul actoricesc și vocal. „Genul operetă este ușor pentru spectatori, dar pentru noi este foarte complicat, fiindcă trebuie să ai plastică bună, măiestria actoricească să fie la un nivel foarte înalt și, desigur, voce, care pentru soliștii de operă nu e o greutate. Plastica și vorbirea dramatică, însă, necesită foarte multă muncă. Noi am mai avut „Liliacul” în anii ’90 în rusă, în 2006 am montat-o în engleză, acum eu montez „Liliacul” în română. La 20 iunie va fi premiera operetei”, relatează regizorul cu o experiență de 48 de ani. Un spectacol de debut este pregătit în minimum o lună-două, cu condiția că partițiile să fie învățate, orchestra pregătită și decorația gata.

În operă sunt titluri de balet care au ajuns să fie foarte populare, precum „Spărgătorul de nuci” sau „Lacul lebedelor”, dar sunt multe altele chiar mai dificile, mai grandioase. „Din păcate, lumea le preferă pe cele despre care a auzit mai multe și vine fără să se pregătească, fără să citească rezumatul istoriei”, explică cu regret Larisa Casap, impresarul artistic al teatrului. Deși ea spunea în timpul repetiției spectacolului „Romeo și Julieta” că anume rezultatul final este cel care cucerește și sensibilizează sufletele, sunt suficiente câteva clipe de vizionare a unei repetiții de balet sau operă ca să te îndrăgostești de balet și muzica clasică.

Lucrul în echipă, cu pasiune și dragoste

La repetiția spectacolului „Romeo și Julieta”, pedagogul de balet, Olga Gurievscaia, cea care a jucat pentru prima oară în Moldova rolul Julietei, a fost surprinsă în procesul de povățuire în arta baletului a trei discipoli ai ei, artiștii Anastasia Homițcaia, Anatolie Ustimov și Tudor Tudose. Primii doi, soliști principali, chiar dacă erau doar în repetiție, dansând, transmiteau acele sentimente de dragoste și suferință pe care a vrut Shakespeare să ni le trezească când a scris „Romeo și Julieta”. Astfel, lucrul în echipă la o pereche de balerini ajunge să fie ingredientul cheie, grația transmițându-se de la unul la altul, mișcările sunt în tandem.

Rolurile principale se obțin prin foarte multă muncă, un artist din corpul de balet trebuie să se perfecționeze și să învețe multe pentru a ajunge solist, pentru a ajunge la tehnica necesară. Astfel, soliștii sunt cei care fac o muncă titanică, fiecare rol învățându-se în parte.
Toți cei care se visează balerini trebuie să înceapă pregătirile de la cinci ani, după care să facă și facultate, specializându-se în balet. Odată cu începerea activității în specialitatea aleasă, viața balerinilor prinde un nou contur și decurge după un program strict. În fiecare zi de dimineață, până la orele 10-11, în funcție de program, balerinii au repetiții la lecțiile de clasică, în care fac încălzirea, exercițiile, pozițiile pe care și le șlefuiesc pentru ținerea în formă, după care urmează repetițiile de spectacol, fie operă sau balet.

„În balet nu poate fi vorba de surmenaj, ci doar de menținerea în formă. Balerinii o fac cu plăcere și pasiune, pentru că fără aceste două ingrediente nu poți face balet veritabil. Astfel, baletul este muncă în care trebuie să te expui total, o tehnică complicată, clasică, performantă care include și sentimente, și emoții care te fac să trăiești. Fără să simtă spectacolul, balerinii nu pot transmite subiectul prin limbaj coregrafic sau prin expresia feței”, spune Larisa Casap.

În prezent, artiștii noștri adună în repertoriul lor tot mai multe spectacole, pleacă peste hotare și sunt vânați de teatrele de operă și balet europene. Acest fapt întristează și bucură, în același timp, dar, în primul rând, motivează și mai mult instituțiile de balet să crească noi talente.