Așa arată Tratatul de pace de la Trianon. De ce este acest tratat deosebit de important pentru România

„Tratatul de Pace dintre Puterile Aliate și Asociate și Ungaria a fost semnat la Trianon, la 4 iunie 1920, ratificat de Ungaria la 25 iulie 1921, când a încetat starea de război; Tratatul a putut intra astfel în vigoare și a fost pus în aplicare în perioada imediat următoare. Acest tratat confirma realitățile istorico-politice ale noii epoci în cadrul dreptului internațional și al relațiilor internaționale bazate pe voința liberă și acțiunea hotărâtă a popoarelor eliberate”. – Alexandru Porțeanu, La centenarul primului război mondial.Fazele istorice ale luptelor armate pentru întregirea și reîntregirea țării (1916–1944). Pentru o istorie integrată a lor, în Academica, nr. 9, septembrie 2016

„Izbucnirea războiului a agravat foarte mult situaţia românilor din Transilvania. Considerentele moderării politicii ungare faţă de români, impuse de interesele superioare ale atragerii Regatului României şi promovate stăruitor de la Viena şi Berlin, nu au putut atenua în măsură semnificativă gravitatea situaţiei din anii neutralităţii Romaniei (1914–1916).

Intrarea României în război împotriva AustroUngariei, în august 1916, a exacerbat până la paroxism aproape toate formele şi metodele de oprimare a românilor transilvăneni, de represiune militară şi execuţii sumare a oricăror rezistenţe sau împotriviri directe. Acestor tragedii crescânde li se adăugau cele ale efectelor distrugătoare, devastatoare ale războiului, pentru toate părţile beligerante, culminând cu cele ale morţii, care secera multe sute de mii de vieţi omeneşti. Încă înaintea capitulărilor sau armistiţiilor ce au marcat încetarea formală a operaţiunilor militare, în toamna anului 1918 au izbucnit în numeroase zone mişcări cu caracter revoluţionar democratic împotriva războiului, pentru salvarea situaţiei dezastruoase de ordin social-economic a majorităţii populaţiei de pretutindeni, pentru eliberarea naţională a popoarelor oprimate. Aceste mişcări s-au radicalizat accelerat, determinând restructurări politice majore de amploare, care au impus în bună măsură şi condiţiile păcii.

Românii din Transilvania, care formau dintotdeauna majoritatea populaţiei acestei provincii istorice, au reuşit să producă desprinderea totală a ei din cadrele Regatului Ungariei şi ale Imperiului habsburgic. Ca urmare a ruperii tratativelor politice finale româno-ungare de la Arad (13–15 noiembrie 1918), a fost convocată Adunarea Naţională de la Alba Iulia care, la 1 Decembrie 1918, a proclamat Unirea cu România ca expresie clară, incontestabilă, a eliberării naţionale a românilor din Transilvania, a autodeterminării lor politice liber exprimate în modul cel mai democratic posibil în acele condiţii.

Unirea Transilvaniei cu România a fost, aşadar, înfăptuită la 1 Decembrie 1918 de către însuşi poporul român, iar nu ca un act al Marilor Puteri înscris în Tratatul de Pace al acestora cu Ungaria, semnat la Trianon în 4 iunie 1920, ratificat şi intrat în vigoare la 26 iulie 1921. Tratatul de la Trianon a consacrat în dreptul internaţional şi în relaţiile internaţionale faptul împlinit al eliberării popoarelor oprimate din Ungaria, între care şi românii, în principal prin trasarea frontierelor noului stat ungar. Acesta şi-a dobândit astfel pentru prima oară propria sa identitate politică-naţională şi a redobândit – după aproape 400 de ani – independenţa deplină, Ungaria intrând astfel în mod legitim şi demn în rândul statelor europene libere”. – Alexandru Porţeanu, O semnificativă instituţie politică românească din 1914 privind Transilvania, în Academica, nr. 8-9, august-septembrie 2014

O copie a Tratatului de la Trianon poate fi consultată aici.