Vorbitorii de limba rusă care, de la o vreme încoace, au început să apară în anumite emisiuni de limba română păreau să fie iniţial o găselniţă interesantă, preluată după modelul ucrainean al unui bilingvism în care limba ucraineană servea drept limbă de bază, iar limba rusă era tolerată în anumite împrejurări. Ideea promovată viza, în special, construirea de punţi între comentatori şi oponenţi care, altminteri, nu ar fi avut şansa să se întâlnească în emisie directă. O asemenea abordare era oarecum legitimată de acreditarea principiului multiculturalismului ce favorizează constituirea de „ghiveciuri” lingvistice pornind de la ipoteza că toate etniile conlocuitoare vor fi dispuse să se tolereze şi să se asculte nestingherit.
La un moment dat, însă, discursurile rostite în limbi diferite în cadrul emisiunilor de limba română au început să deranjeze. Motivele sunt diferite, dar vom încerca să le identificăm doar pe cele mai importante. În primul rând, s-a remarcat o lipsă de reciprocitate – emisiunile de limba română au început să găzduiască vorbitori de limba rusă fără ca emisiunile de limba rusă să accepte discursuri în limba română. În al doilea rând, observăm o deteriorare continuă a calităţii limbii române vorbite în cadrul emisiunilor. Avem la un post de televiziune privat o emisiune de top în care moderatoarea vorbeşte o limbă extrem de aproximativă cu o nonşalanţă soră cu obrăznicia. Mai mult, invitaţii ei sunt încurajaţi să nu ţină cont deloc de principiile politicilor lingvistice care, de bine de rău, s-au constituit pe parcursul anilor şi potrivit cărora limba rusă are circulaţie doar în domeniul afacerilor economice. Sloganul acestei emisiuni e următorul: Limba nu contează, contează politica. Prin asemenea atitudine, asistăm la o substituire lentă şi graduală a limbii române de către cea rusă. Interesant e că această eliminare insidioasă nu mai are nevoie de decrete şi dispoziţii guvernamentale. Ea se produce discret şi latent pe fundalul unei inactivităţi a organelor de resort (în cazul nostru, CCA), care deocamdată nu îndrăznesc să intervină, deşi au tot temeiul să o facă.
Situaţia e penibilă şi pentru motivul că orice intervenţie ar putea fi catalogată ca un atentat brutal la libertatea oamenilor de a-şi exprima punctele de vedere pe care noile televiziuni pretind că le garantează. Comentatorii invitaţi la emisiuni nu îndrăznesc să boicoteze sau să reproşeze ceva acestor televiziuni, pentru că au devenit dependenţi de invitaţiile ce parvin din partea moderatorilor şi acceptă orice format de emisiune, indiferent de limba vorbită. Din nefericire, comentatorii noştri nu-şi mai imaginează viaţa în afara platoului de filmări şi au devenit extrem de maleabili, fapt ce se confirmă şi în cazul limbii vorbite.
În aceste condiţii, singura instituţie care poate să repare situaţia este statul. Mai concret, acestea ar trebui să fie partidele din Alianţă, care urmau demult să ne prezinte principiile de promovare a limbii de stat în Republica Moldova. Din păcate, aceşti „democraţi sadea” întârzie să facă acest lucru.
Cornel Ciurea (foto)
