Parcă nu ești așa de greu de cap, parcă te-ai lovit de atâtea ori cu tărtăcuța de perete, dar totuna n-ai înțeles nimic. În loc să criști din dinți și să zici: „Gata, măi domnilor tovarăși, până aici!”, tu stai cu capul plecat ca o mioriță laie, laie-bucălaie și aștepți să te sfâșie lupul. Parcă ai fi hipnotizat, parcă ai fi paralizat, parcă ai fi drogat. O, neamule, neamule! Ce-i de capul tău, bre neamule, de ce taci?
Poeții patrioți te-au cântat în poeme, în foarte multe poeme, că și-au ridicat palate din banii primiți ca onorariu -, artiștii poporului te-au imortalizat în cântece optimiste („moldovanul cât trăiește, cântă și se veselește”), politicienii îți apreciază vocația justițiară aproape în fiecare an, înainte de alegeri, adică toți te iau în bășcălie, iar tu, neamule, parcă ai fi tumănit și nu înțelegi nicio pleașă. Stai cu capul plecat și-ți rozi unghiile. Îi asculți pe toți și taci. Păi, nici așa nu-i așa. Eu înțeleg, poate nu-ți place poezia patriotică a poeților tăi, poate nu-ți plac cântecele lui Sulac, poate nu-ți plac politicienii, dar de ce taci? Spune ceva, bre neamule-țăranule…
Zi ceva, bre neamule-moldoveanule-românule-basarabeanule-independentule-suveranule, zi ceva, că nu ești mut. Rusofonii te fac „baran”, „bîk” – tu taci. Guvernul te-a înțărcat de leafă și pensii – tu taci. Îți taie lumina – tu taci. Îți mărește tarifele – tu taci. Nu-ți dă cota parte de aer – tu taci. Te trăsnește golanul cu cărămida în cap – tu taci. Îți fură hoțul și ultima găinușă din ogradă – tu taci. Iese bulgarul la un referendum ilegal – tu taci. Cheltuiește conducerea de vârf banii tăi prin țări străine – tu taci. Lucinschi i se închină lui Smirnov – tu taci. Diacov, la televiziune, îți spune să rabzi – tu taci. Statul vinde averea ta nu știu cui – tu taci. Ciubuc te amăgește că-ți va da pensia la timp – tu taci. Rusul nu vrea să-și scoată armata de aici – tu taci. Rusofonul nu vrea să-ți vorbească limba – tu taci. Copiii tăi n-au ce îmbrăca și cu ce se duce la școală – tu taci. N-ai bani pentru medicamente și mori cu zile – tu taci. De ce taci, bre neamule-țăranule?
Cine să vorbească, bre neamule, pentru tine? De ce nu-i închizi gura rusului, ca să nu te mai facă „bou”? De ce nu-ți ceri pensia, bre neamule? De ce nu-i dai peste mână când vrea să-ți stingă lumina? De ce nu le dai cu Constituția în cap când îți măresc tarifele? De ce nu-i dai tu golanului cu cărămida în scăfârlie? De ce nu priponești avionul cu care vrea să zboare conducerea de vârf? De ce nu-i rupi gâtul celui care vine să-ți fure găina din ogradă? De ce îl lași pe bulgar să facă referendum la tine în casă? De ce nu-l înveți pe rusofon limba ta? De ce nu-l scoți din sat pe politicianul fariseu? De ce nu-l chemi la o vorbă în drum pe primarul tâlhar? De ce, bre neamule-țăranule?
De ce nu-l întrebi pe rus: de ce, bre dorogușa, nu-ți duci armata acasă? De ce nu-l dai cu nasul pe bulgar: de ce faci, bre băjenarule-sedentarizatule, treabă mare la mine în prag? De ce nu-l întrebi pe Lucinschi: de ce te plimbi, bre domnule tovarăș, prin Europa pe banii mei? Și tot așa mai departe, pe fiecare în parte… De ce nu-i întrebi, bre neamule-țăranule?
Of, neamule, neamule, că tare ești nu știu cum. Oare chiar n-ai înțeles tu în aceste mii de ani de când exiști, că dacă ești bun, te socot de prost? N-ai înțeles tu oare până acum cu ce este egală facerea de bine -, că ai și o vorbă iute pe tema asta? Oare istoria asta nu te-a învățat chiar nimic? Anul acesta tu trebuie să întorci datoriile Occidentului, că aceia de acolo nu-s proști să-ți facă cadouri. De ce, bre neamule, nu te aduni odată la o adunare și să pui întrebarea clar: care bani, doamnă conducere de vârf? De ce noi să întoarcem înapoi niște bani pe care nu i-am văzut în ochi? Dacă ați împrumutat și v-ați făcut interesele, de ce să-i întoarcem noi? Vasăzică, cum iese: voi v-ați făcut averi și noi să ne răsplătim pentru ele? De ce nu-l chemi pe Sangheli în fața ta și nu-l întrebi: bă karandașule, bă smolitule, mânca-ți-aș ochii, unde-s, mă, banii pe care i-ai împrumutat? Scoate, bre, banii, că-ți întorc fălcile pe dos! De ce nu-i chemi în fața ta pe toți foștii demnitari, care au furat, și nu le hotărăști: puneți, bre, banii pe masă, că vă bâzâie muștele? De ce nu te stropșești oleacă, bre neamule-mutule? De ce stai pleoștit ca o momâie și-ți rozi unghiile?
Nu te supăra, bre neamule, dar să știi că proverbul spune drept: Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Dumnezeu ți-a dat pământ bun, aer curat, cer adânc, codri și câmpii, privighetori și ciocârlii. Dumnezeu ți-a dat cap pe umeri, brațe vânjoase și toate celelalte câte îi trebuiesc unui neam ca să fie fericit. Mai departe – tu trebuie să te descurci singur, bre neamule-suveranule. Tu trebuie să dai din coate ca să ai plug și boroană, pensie și medicamente, tu trebuie să te clarifici cu armatele rusești, cu referendumurile bulgărești, cu poveștile lui Ciubuc, cu călătoriile lui Lucinschi, cu tarifele la energia electrică etc., etc. Te superi pe Lucinschi că ți-a promis și acum nu-ți dă: dar de ce te superi? El are LINIA sa. Dar tu, bre neamule-filozofule, de ce nu ai LINIA ta? Asta-i problema, nu?
De ce te plângi pe soartă, bre neamule-creștinule? De ce te plângi pe vremi, bre neamule-nemuritorule? Nu te supăra, bre neamule, dar de situația în care te-ai pomenit nu-i vinovat nici Dumnezeu, nici conducerea de vârf, nici rușii, nici americanii, ci tu personal, tu neamule-mutule. Tu ți-ai ales președintele, tu ți-ai ales deputații, tu ți-ai ales primarii, tu ți-ai ales secretarii, tu te pregătești acum să-i votezi pe comuniști, deci, pe toate le-ai făcut și le faci tu cu mânuța ta, iar acum taci bosumflat, și te gândești că de vină este soarta. Care soartă, bre neamule-creștinule?
Soarta ta ești tu și Dumnezeu deasupra ta. El ți-a dat totul ca să ai o viață mai bună. Restul depinde de tine, bre neamule-poetule. Nu sta ca un mut, ghemuit lângă sobă, ieși afară, adapă vitele și dă-le de mâncare, trage o raită pe la cotele tale și dacă-ți par puține, coboară la primărie, pune-l pe primar să-ți citească monitoarele oficiale, întâlnește-te cu neamurile, puneți țara la cale, că iaca vine primăvara. Soarta ta nu-i în horoscoape și zodii, ci în vorba ta, în mintea ta, în brațul tău, în pașii tăi… Așa că nu tăcea, bre neamule, nu dormi, bre neamule, ci trezește-te, scoală-te, mișcă-te, bate cu pumnul în masă pune întrebări și cere răspunsuri clare. Asta e soarta ta, bre neamule-țăranule…
Fragment din cartea „Ochiul lui Esop”, 2000
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
