Astăzi, în dialog cu cititorii noştri: Gheorghe Şalaru, ministrul Mediului

Gheorghe Şalaru: Ministerul este interesat ca din Chişinău să dispară mirosul neplăcut. Din câte ştiu, administraţia locală depune eforturi pentru soluţionarea acestei probleme. Sunt de acord cu dumneavoastră, s-a făcut multă demagogie în jurul acestei staţii de epurare, dar foarte puţină treabă. Şi în general, în ultimii zece ani s-a lucrat foarte puţin la construcţia şi reconstrucţia staţiilor de epurare din republică. La Soroca, de exemplu, staţia de epurare nu funcţionează din anul 2001. De atunci, apele diversate din această localitate – cu o populaţie de 30 de mii, cu toată industria care există acolo – se diversează direct în râul Nistru. Iar la Chişinău, tot din cauză că nu s-a întreprins nimic, nămolul s-a extins tocmai pe 32 de hectare de pământ! Ei bine, acest lucru nu s-a întâmplat într-o zi, două, ci pe parcursul a mulţi ani. Unde au fost şi dl Iordan, şi dl Ursu şi alţi primari, de ce nu au soluţionat ei problema? Abia acum s-a purces la lucrările de deshidratare a nămolului, ca la o soluţie prin care dorim să facem regulă. Am început să utilizăm tehnologia geotuburilor, care presupune deshidratarea nămolului, şi sperăm să soluţionăm odată şi odată această problemă.

Î.: Bună ziua, dle Şalaru. Ce situaţie aţi găsit în domeniul protecţiei mediului când aţi venit în postul de ministru? (Maria Ţurcan, Orhei)

R.: Am găsit aici un adevărat dezastru. O să va dau doar câteva exemple. 20 de milioane de lei au fost cheltuiţi numai pentru amenajarea aşa-ziselor fântâni ale miniştrilor. Cetăţenii credeau că aceste fântâni sunt făcute din banii miniştrilor, sau ai preşedinţiei, sau ai partidului de guvernământ. Nici pe departe nu a fost aşa. Erau bani publici, luaţi din Fondul Ecologic Naţional. Un alt exemplu: întrebaţi-o pe dna Ivanova, fosta ministră, actuala deputată PCRM în parlament, de ce a permis Agenţiei „Apele Moldovei”, condusă pe atunci de dl Iordan, să „câştige” zece milioane de lei din Fondul Ecologic Naţional pentru construcţia apeductului din Iargara? De fapt, pe când conducător era dl Iordan, Agenţia în cauză a „câştigat” foarte mulţi bani de la Fondul Ecologic Naţional. Însuşi faptul că „Apele Moldovei” a obţinut acest proiect de zece milioane este o încălcare a legii, deoarece la Fondul Ecologic Naţional depun proiecte cei care administrează sau care au în gestiune obiectul ce urmează să fie construit. Or, apeductul este un obiect care se află la balanţa primăriei. Apropo, aceste milioane au fost cheltuite în circa două luni de zile, înainte de alegeri. Şi astfel de proiecte preelectorale achitate din Fondul Ecologic avem multe. Acum a apărut o problemă: „Apele Moldovei” au efectuat lucrările, primăria Iargara nu a participat cu nimic la această construcţie, adică nu s-a desfăşurat o licitaţie publică, nu s-au monitorizat/evaluat lucrările şi, la sfârşit, nu avem un act de recepţie a lucrărilor. Iar cele zece milioane au fost trecute la balanţa primăriei. În plus, numai după finisarea lucrărilor s-a constatat că în apeduct nu este apă potabilă. Iar Staţia de epurare din Iargara, nici măcar nu a fost conectată!

Vă mai dau un exemplu: tot în timpul guvernării comuniste, 51 milioane de lei din Fondul Ecologic Naţional au fost cheltuiţi pentru amenajarea gunoiştilor. De fapt, nu e vorba despre o amenajare după toate regulile, pur şi simplu, s-au repartizat nişte suprafeţe de pământ, unde mai apoi s-a depozitat gunoiul. Milioanele au dispărut ca luate de vânt, dar formal ele au fost cheltuite pentru… lucrări de amenajare!

Î.: Dle ministru, cât gunoi produc moldovenii pe cap de locuitor, în comparaţie cu cetăţenii altor state? (Ion Onofrei, Chişinău)

R.: În Europa, cetăţeanul produce anual circa 500 kg de deşeuri. La noi nu există o statistică exactă, se presupune că, aproximativ, pe cap de locuitor producem cam 200 kg. Dar o să vă mai spun şi altceva: în Europa, o gunoişte este prevăzută pentru 250.000 de oameni. La noi însă, a existat până acum o practică păguboasă, promovată atât de administraţia publică locală, cât şi de cea centrală, ca fiecare localitate să aibă una-două gunoişti autorizate. A fost o strategie arhigreşită, graţie căreia acum, în 1452 de localităţi, avem circa 1700 de gunoişti, dacă nu chiar mai multe. Aceste gunoişti sunt amplasate pe circa 1400 hectare de pământ, care în Moldova este de mare fertilitate. E un lux prea mare, totuşi. Problema deşeurilor este într-adevăr una dintre cele mai grave. Chiar astăzi am avut o întâlnire cu preşedinţii de raioane, la care am discutat şi despre aceasta.

Î.: Sunt Petru Pintilie din Soroca. Dumneavoastră sunteţi singurul ministru, probabil, pe care lumea nu-l cunoaşte. De ce nu apăreţi mai des în presă, la televizor?

R.: Plasăm materialele noastre pe site-ul ministerului, vorbim despre ele la conferinţele de presă. Din păcate, nu toate agenţiile de presă preiau aceste informaţii. Poate că şi ministerului îi lipseşte o strategie de comunicare mai intensă, vom fortifica pe viitor acest sector. Dar, în egală măsură, poate fi şi o problemă a presei. De când am fost numit în postul de ministru am organizat zece conferinţe de presă, dar nu întotdeauna stimaţii jurnalişti vin la ele. Aş remarca chiar un dezinteres faţă de problemele mediului. Cu părere de rău, în mass-media se discută mai mult despre politică, în special, despre alegeri – vor fi sau nu vor fi.
– Probabil că şi dumneavoastră ar trebui să interesaţi presa, să faceţi mai multe declaraţii scandaloase…
– Eu aş prefera declaraţiile echilibrate, fiindcă tot ce ţine de mediu are consecinţe de lungă durată şi orice greşeală a cetăţeanului, a unui agent economic faţă de natură, ne-ar putea costa mult.

Î.: De ce Ministerul Mediului dă avize împotriva naturii? Am în vedere avizul de a construi Calea ferată Giurgiuleşti-Cahul care, pe o suprafaţă de 55 kilometri, trece prin Bălţile Prutului, o arie protejată de stat. (V. Crăciun, Cahul)

R.: Din câte ştiu, astăzi ministerul nu dă astfel de avize. Dar construcţia la care vă referiţi a fost posibilă deoarece vechiul minister a acţionat la comanda dată de conducerea republicii de atunci. Cunosc foarte multă lume atât din teritoriu, cât şi din sectorul asociativ care s-a pronunţat vehement împotriva acestei căi ferate. Mai mult decât atât, au existat şi alte opţiuni de soluţionare a problemei, alte variante, care nu ar fi prejudiciat atât de mult ecosistemele din zonă. Dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat, deoarece în ţară pe atunci o singură persoană hotăra totul. Şi trebuie să spun că, în cei opt ani de guvernare comunistă, nu doar în cazul Căii ferate Giurgiuleşti-Cahul, dar şi în alte cazuri, avizul ministerului nici măcar nu a fost solicitat. Bineînţeles, legislaţia nu permite acest lucru, dar să nu uităm că am trăit într-un stat în care atunci când citeai legea îţi venea să râzi, iar când te uitai în jur şi vedeai cum se implementează – îţi venea să plângi.

Î.: Cum colaboraţi dumneavoastră, ca ministru liberal, cu premierul Filat, care este liberal-democrat şi cu deputaţii din parlament? (Un simpatizant PL)

R.: Este o colaborare foarte bună şi constructivă. În orice caz, nu am primit niciun telefon care să mă oblige să iau o decizie în interesul cuiva, nu avem nimic cu stilul comunist de lucru, când prim-ministrul sau un deputat, sau un lider de partid ne-ar cere să facem ceva ce ar veni în contradicţie cu valorile şi principiile ministerului.

Î.: Dle ministru, de ce nu avem un partid ecologist puternic în R. Moldova, cum sunt Verzii în Europa? (Vlad Buruiană, Chişinău)

R.: Există mai multe explicaţii de ce nu avem un partid ecologic la putere astăzi în R. Moldova. Poate, fiindcă partidele existente au o componentă destul de puternică la capitolul ecologie în programele pe care le promovează şi atunci cetăţenii care sprijină fie PL, fie PLDM sau oricare altă formaţiune politică îşi regăsesc cerinţele vizavi de protecţia mediului în platformele electorale ale acestor partide. Avem însă un partid ecologic şi, poate, e cazul ca el să-şi pună această întrebare.

Î.: Bună ziua. Mă numesc Polina Căpăţină, satul Podgoreni, r-l Orhei. Am din partea cetăţenilor o întrebare: aprovizionarea satului cu apă potabilă. Primăria Podgoreni a înaintat un proiect de asigurare a localităţii cu apă potabilă, dar nu avem niciun răspuns. Vă rugăm să ne ajutaţi la soluţionarea acestei chestiuni vitale pentru noi.

R.: Vă mulţumesc pentru întrebare. Voi controla când aţi depus proiectul, şi mai ales dacă e înzestrat cu documentaţia tehnică şi dacă este însoţit de avizele şi expertizele necesare, deoarece foarte multe proiecte depuse la Fondul Ecologic Naţional nu au documentaţia tehnică în ordine. Mă voi preocupa de problema dumneavoastră şi vă voi informa suplimentar.
– Noi am depus actele cu trei ani în urmă. Vă rugăm foarte mult să interveniţi, deoarece în fântânile noastre nu avem apă bună de băut…
– Înţeleg, problema apei potabile este vitală pentru localitatea dumneavoastră. Voi examina această chestiune, dar încă o dată vă atrag atenţia că documentaţia de proiect care este prezentată la Fondul Ecologic Naţional trebuie să aibă toate avizele necesare. În plus, trebuie să aveţi şi o scrisoare de confirmare, prin care localitatea se obligă să acopere cel puţin 15 procente din costul total al proiectului.

Î.: Dle ministru, cum are loc reformarea Ministerului Mediului? (Nicu Sâtnic, Criuleni)

R.: Aceasta a fost poate că cea mai mare provocare cu care m-am confruntat la postul de ministru. Pe lângă faptul că de unele cadre a trebuit să ne despărţim, a fost nevoie de o consolidare a aparatului ministerului pe care noi am efectuat-o după ce am aprobat un regulament special. Astfel, am avut posibilitatea să mărim numărul de angajaţi de la 33 la 51, deoarece domeniile pe care le administrăm sunt vaste, complexe şi după mine chiar şi 51 de persoane nu sunt un număr suficient. O mică parte dintre aceste persoane sunt noi, au fost selectate pe bază de concurs, în conformitate cu legislaţia respectivă. Dar, fiindcă lefurile la minister nu sunt atractive, în rest am consolidat ministerul cu specialişti calificaţi din subdiviziunile noastre. Deci, structural am făcut unele schimbări.

Î.: Bună ziua, sunt Anatol Zagorenco, Brăviceni, Orhei. Nu am o întrebare, dar vreau să vă informez că avem o problemă la Brăviceni. Avem o secţie de prelucrare a laptelui, iar toate deşeurile de aici ajung într-un canal, care apoi curge în râul Răut. Această secţie de prelucrare a laptelui este de fapt o afacere a primarului şi nici nu are rost să mă adresez lui să soluţioneze problema. Aş vrea dacă puteţi să interveniţi, să trimiteţi pe cineva în control de la minister pentru a studia situaţia…

R.: Vreau să amintesc că legislaţia R. Moldova prevede ca fiecare agent economic, inclusiv cel la care vă referiţi dumneavoastră, trebuie să aibă staţie de epurare şi voi cere dlui Sava, inspectorul ecologic de stat pentru r-l Orhei, să ne raporteze ce se întâmplă la faţa locului, iar despre măsurile luate vă vom informa adăugător.

Î.: De la Soroca, din satul Vărăncău vă telefonăm. După vizita la Bucureşti a dlui preşedinte interimar Ghimpu, am înţeles că România ne-ar putea acorda fonduri şi pentru protecţia mediului…

R.: Sigur că da. O parte din cele 100 milioane de euro prevăzute de către Guvernul României, vor fi folosite pentru finanţarea unor proiecte de infrastructură, de asigurarea cu apă potabilă şi canalizare…
– Vorba e că Primăria Vărăncău a preconizat 350 de mii de lei anume pentru astfel de lucrări, dar această sumă este foarte mică, de aceea am vrea să beneficiem şi de banii veniţi din România…
– Ceea ce trebuie să faceţi este să elaboraţi documentaţia tehnică. Indiferent dacă veţi reuşi să accesaţi granturi din banii oferiţi de România sau veţi depune o solicitare de bani la Fondul Ecologic, sau veţi reuşi să accesaţi alţi donatori parteneri de dezvoltare – în toate cazurile va trebui să aveţi deja pregătită documentaţia tehnică, unde să desenaţi în detalii ce aveţi de făcut, în cât timp, cu ce sume şi cum veţi acţiona. Dacă e vorba de sistemul apă-canalizare ar trebui să luaţi în considerare şi necesităţile industriei locale, care de asemenea trebuie inclusă în infrastructura localităţii dumneavoastră.

Î.: Poate Ministerul Mediului să oprească tăierile masive de pădure de către „Moldsilva”? (Ion Laşcu, Orhei)

R.: Desigur că poate şi trebuie să stopeze, dacă e vorba de tăieri ilicite. Dar trebuie verificat caz după caz. Pentru că în păduri se mai fac şi tăieri de însănătoşire, care sunt planificate. Chiar ziarul TIMPUL a scris recent despre tăierile de pădure. Noi ne-am autosesizat şi în aceste zile facem verificările de rigoare pentru a vedea dacă e vorba de tăieri ilicite. Din păcate, inspectoratele ecologice raionale au foarte puţine cadre, câte patru-cinci oameni, cu o imensitate de obligaţii pe seama lor şi nu întotdeauna reuşesc să monitorizeze situaţia. Dar la orişice semnal apărut în presă, investigăm cazul respectiv.

Î.: Buză ziua, dle ministru. Vă telefonăm de la Abaclia, Basarabeasca. Suntem un sat de vreo 5500 de locuitori şi o persoană a arendat la noi o carieră de nisip, dar nu achită nimic primăriei pentru arendă. S-au acumulat datorii de aproximativ 200 mii de lei. Ne-am adresat şi la poliţie, şi la procuratură, şi la ecologişti şi nu suntem ajutaţi de nimeni. Credem că nu se iau măsuri pentru că toate instanţele sunt mituite, delaolaltă. Vrem să luaţi la control chestia asta şi să ne ajutaţi cumva. Omul ăsta îşi bate joc de locuitorii satului.

R.: Mi-am notat întrebarea dumneavoastră. Vom reveni cu un răspuns după un control minuţios la faţa locului.

Î.: A fost scoasă sârma ghimpată de la Prut. Nu credeţi că s-ar putea face nişte proiecte transfrontaliere în domeniul protecţiei mediului din lunca
Prutului? (Constantin Dogaru, Călăraşi)

R.: Desigur că se poate. Ne gândim la crearea unor arii protejate, atât în zona de hotar româno-moldovenească, cât şi a părţii moldoveneşti-ucrainene. În cadrul recentei vizite a preşedintelui interimar la Bucureşti, am semnat un memorandum între cele două ministere ale Mediului, de la Chişinău şi Bucureşti, în care am stipulat un şir de activităţi comune, am format grupe de experţi care lucrează de ambele părţi. La sfârşitul lunii iulie cred că vom semna un Acord de acţiuni concrete, vom avea o serie de proiecte ce ţin de râul Prut. Avem în vedere şi atragerea finanţelor europene prin intermediul proiectelor transfrontaliere.

Î.: Institutul Oncologic dispune de un accelerator liniar, costul căruia constituie circa 1,5 milioane de dolari SUA, dar spre regret, din cauza acoperişului deteriorat al edificiului, în urma ploilor acest dispozitiv a fost inundat şi pentru reparaţia lui este nevoie de 500 mii de lei. Ne adresăm cu rugămintea de a numi o persoană care, în comun cu specialiştii noştri, vor analiza situaţia existentă şi ne vor ajuta să lansăm unul sau două proiecte de protecţie a mediului în cadrul Institutului Oncologic, fapt care ar duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor şi nemijlocit a persoanelor care locuiesc în preajmă, deoarece institutul se află în sectorul Centru al municipiului Chişinău. (Victor Cernat, profesor, directorul institutului)

R.: Trebuie să vedem despre ce este vorba, dle director, pentru că nu ministrul decide în asemenea cazuri. Dacă acest proiect ţine de protecţia mediului, vă recomand să depuneţi o cerere de solicitare de grant la Consiliul Fondului Ecologic Naţional. Consiliul va analiza proiectul, cererea de grant, avizul ecologic, tehnic, toată documentaţia şi numai după aceasta vom putea spune dacă putem sau nu să vă acordăm sprijinul solicitat.

Î.: Bună ziua, dle Gheorghe. Şi eu sunt Gheorghe, Verdeş. Locuiesc în Chişinău, pe strada Cahul 16. Suntem cinci gospodari într-o curte, iar unul dintre noi are WC la curte. Recent şi-a construit lângă noi cineva o casă cu trei etaje şi a promis că o să-i facă canalizare în casă. Dar după ce a terminat de construit, a uitat de promisiune şi… a mutat WC din curte chiar sub scara noastră…
– V-aţi adresat administraţiei publice locale?
– M-am adresat peste tot şi toţi aveau un singur răspuns: noi de aşa ceva nu răspundem!
– Dar la Centrul de medicină preventivă?
– Da, şi acolo am fost. Au venit şi consilieri locali, şi medici au văzut şi au plecat. Ne chinuim de doi ani şi nimeni nu ia niciun fel de măsuri.
– Mă voi adresa Agenţiei Ecologice din Chişinău, să va facă o vizită, de asemenea, vom încerca să-i invităm şi pe reprezentanţii Centrului de medicină preventivă pentru a evalua situaţia. Sper să vă putem ajuta. Dar ar fi bine ca şi dumneavoastră, locatarii de acolo, să vă întruniţi şi să hotărâţi împreună ce aveţi de făcut. Nu vă lăsaţi doar în nădejdea autorităţilor, încercaţi să găsiţi limbaj comun ca între vecini…