Evenimentul, mai mult simbolic decât decisiv, ne-a provocat emoții similare celor din noaptea lui 16 noiembrie, când așteptam rezultatele prezidențialelor. Având în vedere rezultatele acestora de la secțiile din Republica Moldova (78% pentru Iohannis), mi s-au părut firești manifestările moldovenilor, indiferent de calitatea lor de dubli cetățeni, care au emanat satisfacție și optimism pe tot parcursul ceremoniei.
Atitudinea pozitivă a acestora, în deplină consonanță cu cea a conaționalilor din România și din diaspora, precum a fost și votul, de altfel, a fost catalizată de o realitate mai puțin fericită, din stânga Prutului. Mă refer, bineînțeles, la înșelarea progresivă a așteptărilor votanților proeuropeni de către PLDM, PL și PD. După 5 ani de guvernare plini de contraste, după două luni de campanie electorală istovitoare pentru toată lumea și un car de promisiuni proeuropene, dar mai ales după 20 de zile de „negocieri” ascunse, moldovenii au putut să-și reorienteze atenția către un eveniment pozitiv și dătător de speranțe. Fie și pentru doar o zi, și fie doar din punct de vedere politico-civic, moldovenii s-au putut simți parte a unei națiuni puternice, având în frunte un președinte puternic, ales cu un număr record de voturi după Revoluția care împlinește zilele astea 25 de ani.
Acest președinte, care a fost privit de la bun început cu speranță, pentru că reprezintă un model revoluționar de politician român, n-a dezamăgit până acum. Și avem motive să credem, inclusiv noi, moldovenii, că nu o va face nici de acum încolo. Primul motiv pentru a crede asta ne-a fost dat odată cu rostirea primului său discurs prezidențial în fața parlamentului. Președintele a făcut apel către toate elitele României de a se angaja în formule din ce în ce mai concrete de acțiune prin care sprijinul față de integrarea europeană a republicii noastre să se manifeste activ și eficient.
Premisa de la care a pornit Iohannis a fost victoria celor trei partide proeuropene menționate mai sus. Acesta, la fel ca noi toți, crede și speră că acestea vor semna un acord de guvernare până pe 29 decembrie, data primei ședințe a parlamentului de după alegeri. Din fericire pentru președinte, acesta nu a votat în Republica Moldova, prin urmare nu simte frustrarea pe care o resimțim noi, votanții proeuropenilor. Probabil, dacă ar fi votat în stânga Prutului și dacă n-ar fi fost președintele unui stat european, ar fi avut aceeași atitudine critică în privința tergiversărilor, a lipsei de transparență și a jocurilor cinice de putere pe care le practică toate cele trei partide.
Dar nu a votat aici și este președintele României. Prin urmare, consider că gestul lui Klaus Iohannis demonstrează că acesta are o viziune rezonabilă asupra procesului de „naștere” a noii-vechi alianțe proeuropene. Președintele le transmite celor trei lideri, că doar guvernând împreună, aceștia vor primi sprijinul pentru a-și dezvolta statul. Ei trebuie să fie determinați să încheie de urgență (spun asta în data de 23 decembrie, când decizia nu mai suportă amânare) un acord de guvernare orientat către implementarea Acordului de Asociere și a celui de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, pe care să-l și respecte timp de patru ani. Orice deviere de la acest scop primar (toleranța conceptului de „uniune vamală”, cooptarea PCRM în barca guvernamentală sau alte asemenea tendințe deocheate) sunt inacceptabile.
Mâna pe care România, alături de celelalte state europene și de SUA, încă o mai ține întinsă către noi, oferindu-ne tot sprijinul pentru a ne ridica din genunchi, nu trebuie să fie privită ca o asistență veșnică. Este timpul ca proeuropenii noștri să realizeze că o lume întreagă, dar mai presus de toate, propriul lor popor este cu ochii pe ei. O dezamăgire acum ar putea avea consecințe dramatice la primăvară, când prorușii deja au anunțat acțiuni publice întru promovarea uniunii vamale și a gunoiului sovietic, drept campanie premergătoare localelor. Așteptările sunt uriașe, deci, să nu fim iresponsabili.
