LEGEA REPUBLICII MOLDOVA

pentru modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova

Parlamentul adopta prezenta lege constituţională.

Articol unic. – Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

“Articolul 11

Aderarea la tratate de alianţa

Aderarea Republicii Moldova la tratate internaţionale, în scopul transferării unor atribuţii către alte instituţii internaţionale, precum şi al exercitării, în comun cu statele membre, a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege organică, adoptată cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor”.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI

Au semnat iniţiativa deputaţii:

Cosarciuc Valeriu

Pavlicenco Vitalia

Ţăranu Anatol

Colţă Vasile

Ciontoloi Ion

Serebrian Oleg

Klipii Igor

Susarenco Gheorghe

Neagu Ion

Jalba Zoia

Cusnir Valentina

Golban Valentina

Filat Vlad

VEZI ȘI: Unica ȘANSĂ pentru supraviețuirea R. Moldova este ADERAREA la NATO. ATENȚIE: O ȚARĂ NEUTRĂ, FĂRĂ ARMATĂ a fost ACCEPTATĂ

EXPUNERE DE MOTIVE

Încetarea războiului rece, lichidarea Pactului de la Varşovia şi a CAER-ului şi, în sfîrşit, prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est au creat condiţii favorabile pentru toate popoarele europene, în special pentru cele ce au cunoscut experienţă comunistă, să decidă în mod independent asupra modelului economic şi de securitate pe care doresc să-l urmeze şi asupra alianţelor, din care să facă parte.

Aşa cum au arătat evoluţiile produse în ultimii 15 ani, majoritatea covârşitoare a statelor din Europa Centrală şi de Est, multe dintre ele reprezentînd naţiuni de origine slavă, au optat în mod ferm atît pentru calitatea de membri ai Uniunii Europene, cît şi ai NATO, înţelegînd că doar procedînd astfel pot beneficia nu numai de instrumente sigure de dezvoltare economică şi democratică, dar şi de infrastructură sigură de securitate oferită de NATO.

Mai mult, constatăm că statele care au devenit mai întîi membre ale Alianţei Atlanticului de Nord au astăzi şanse mult mai mari de a fi acceptate în Uniunea Europeană. Printre statele candidate sau aspirante la statutul de membru al UE şi NATO se regăsesc Albania şi patru foste republici iugoslave, ce au fost implicate în conflictul iugoslav (Uniunea Serbia-Muntenegreu, Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Macedonia), precum şi Ucraina.

Deşi cu întîrziere, Republica Moldova, cu sprijinul majorităţii populaţiei şi al forţelor politice, şi-a exprimat recent opţiunea de integrare europeană. Rămânând formal stat neutru, cu sau fără voia să, R.Moldova se plasează alături de Bielarus, condusă de dictatorul Lukaşenko, dacă nu va opta şi pentru integrarea NATO. Dacă rămîne că stat neutru, Republica Moldova, avînd o poziţionare geostrategică importantă, nu va oferi temeiuri pentru a fi considerată credibilă în planul alierii la familia europeană.

Având pe teritoriul sau trupele ilegale ale Federaţiei Ruse şi confruntîndu-se cu separatismul transnistrean, R.Moldova nu dispune de instrumentele şi de sprijinul necesar pentru a-şi restabili integritatea teritorială şi a-şi asigura, pe termen lung, independenţa. Anulînd, însă, art.11 din Constituţie cu privire neutralitatea să, R.Moldova nu pierde ceea ce, de facto, nu are – neutralitatea -, în schimb ar putea iniţia dialoguri, la nivelul întregii societăţi, dar şi la nivel internaţional, pentru a adera la alianţe, fapt ce ar favoriza-o.

Desigur, renunţînd la neutralitate, R. Moldova nu va deveni automat membru al NATO. Acest proces poate dura mai mulţi ani, implicînd negocieri complexe şi dificile cu membrii Alianţei. Cu toate acestea, bazîndu-se pe dreptul internaţional ce le atribuie statelor suverane dreptul de a adera la un bloc militar sau altul, simplă iniţiere a unui dialog cu NATO în această privinţa poate însemna scoaterea din cadrul formatului actual ineficient a discuţiilor privind reglementarea conflictului transnistrean şi retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, precum şi antrenarea, în aceste dezbateri, a marilor puteri.

Optînd, însă, pentru aderarea la NATO, R.Moldova s-ar alinia, în materie de securitate, la vecinii săi, România şi Ucraina, ar putea deveni mai atractivă şi pentru statele membre ale UE.

Varianta modificată a articolului 11 corespunde aspiraţiilor declarate ale R.Moldova de aderare atît la UE, cît şi la NATO.

Vitalia Pavlicenco:

Am avut privilegiul sa fiu sapte ani membru al delegatiei moldovenesti asociate la AP.NATO. Si asa cum spuneam, intr-un alt articol, in legislatura din Parlament 2005-2009, chiar daca au dominat comunistii printr-o majoritate parlamentara obraznica, am incercat sa formulam mai multe initiative legislative fundamentale, la care – vrei-nu vrei – vom ajunge, pentru ca nu se poate altfel sa ne continuam drumul spre o alta lume. Acum e mai usor sa faci initiative legislative si sa le promovezi… Atunci – mai putin. Dupa initiativa legislativa privind modificarea art.13 din Constitutie, pentru care am adunat 26 de semnaturi, am adunat alte 13 semnaturi pe proiectul de initiativa legislativa privind art.11, legat de anularea din Constitutie a neutralitatii false,care este numai in favoarea Rusiei, cu trupe de ocupatie in Basarabia.

Acum – precum e si firesc, incepe a se pune pe tapet si adevarul privind necesitatea aderarii R.Moldova la NATO. In Expunerea de motive am formulat atunci acest imperativ. Daca trecem cu adevarat in sfera de influenta a Occidentului – fapt de care inca tare ma indoiesc – nu vom mai avea motive sa nu dorim NATO. Cititi motivarea. Ultimul a semnat pentru aceasta initiativa Vlad Filat. Pentru pregatirea acestei initiative legislative, care nu a mai apucat sa devina ca atare din cauza fricii multor deputati, l-am consultat si pe fostul deputat Vasile Nedelciuc, care a fost foarte receptiv si a facut sugestiile necesare.

Sursa: vox.publika.md