Atitudini

Bancul numărul 76! Ha-ha-ha!

Tirajele din presă se ţin pe aceşti romantici care se abonează la ziare convinşi că aici vor găsi nu atât adevărul, cât înţelegerea… Munca noastră de ziarist nu prea are finalitate politică sau socială. Producem vânt, furtună, lacrimi, pasiuni, înjurături. Am intrat într-un circuit de idei închis. Producem idei, unele chiar originale, dar le producem pentru noi, pentru propriul consum, pentru propria satisfacţie. Începem să ne repetăm, lansăm idei, lansate cândva, de noi sau de alţii, pe care le credem originale.

Există un banc despre bancuri, despre doi bancagii care au numerotat bancurile, pentru comoditate şi operativitate. De exemplu, numărul 24 e despre diferite popoare (evrei, armeni, romi, moldoveni, ruşi ş.a.m.d.), numărul 100 e despre Bulă (Petka, Vasile Ivanovici, Stalin ş.a.m.d.), numărul 240 e despre iepure (lup, vulpe, urs ş.a.m.d.)… Când doreau să-şi spună un banc, ei numeau doar numărul lui de ordine. Numărul 15! Ha-ha-ha! Numărul 122! Vă-hă-hă! Şi tot aşa mai departe.

Ceva similar se întâmplă şi în activitatea noastră, a jurnaliştilor. Aşa cum este ea, presa noastră democratică, uneori mai născătoare, alteori mai puţin născătoare de idei şi soluţii, dar a produs ceva în anii de după căderea URSS. Dacă am cerne cu atenţie ce s-a scris de la ’90 încoace, ceva totuşi am reţine, ceva totuşi ar rămâne bun pentru a fi luat în dotare de către mai-marii clipei. S-au lansat, la diferite perioade, de către diferiţi colegi de breaslă, mai multe idei privind viaţa politică, economică şi culturală a R. Moldova, relaţiile Puterii cu Opoziţia, rezolvarea problemei transnistrene ş.a.m.d., ş.a.m.d. Multe dintre aceste idei rămân actuale şi valabile – valabile, cel puţin, pentru a reveni la ele. Nimeni însă nu vrea să facă acest lucru. Îmi amintesc că acum vreo cinci ani, un coleg lansa ideea renunţării la Transnistria ca soluţie de salvare a R. Moldova… Nici Puterea (de atunci), nici Opoziţia nu a reacţionat… Se întâmplă ca în povestea cu bancurile, dar un pic altfel: rostim numărul ideii, dar mai departe povestea nu se repetă, fiindcă nimeni nu răspunde, toţi tac.

Marea noastră nenorocire naţională constă în aceea că fiecare guvernare, venind la putere, o ia de la capăt, de parcă nu ar mai fi existat nimic bun mai înainte. La noi nu există o „bancă de date” a ideilor puse în circulaţie, lansate de presă şi de societatea civilă care să fie folosite de noua echipă care vine la guvernare. Din această cauză se consumă energii uriaşe şi resurse pentru a se reinventa bicicleta. Astfel, la noi s-au creat două sisteme cu circuit autonom, închis: Puterea şi Societatea. Fiecare cu ale lui. Tot mai des liniile acestor două sisteme nu se intersectează. Noi, ziariştii, am numit acest fenomen „lumi paralele”. Noi, societatea, trăim într-o lume, ea, Puterea, în alta. Care e lumea cea adevărată?

O altă nenorocire naţională a noastră e aceea că fiecare Putere vine la guvernare cu adevărurile ei, cu jurnaliştii ei, cu savanţii ei ş.a.m.d. Aceasta la noi se numeşte eufemistic „echipă de guvernare”. În felul acesta pe lângă opoziţia clasică dintre Putere şi Opoziţie societatea moldoveană se mai fracturează în câteva segmente (tabere) în chiar sânul partizanilor Puterii (sau Opoziţiei). Am devenit astfel o orchestră cu mai mulţi dirijori, un oraş unde nimeni nu respectă semafoarele, o comunitate care-şi inventează zilnic dumnezeii de care are nevoie la momentul dat. Puterea îşi inventează dumnezeii ei, noi, presa, societatea – pe ai noştri.

Aşadar, trăim în lumi paralele, fiecare cu Dumnezeul lui, cu partidul lui, cu semaforul lui. Nu e o idee nouă, originală, o puteţi găsi, formulată, într-un fel sau altul, şi la alţi ziarişti, scriitori, alţi oameni de creaţie. La noi nicio idee venită din societate nu prinde. Efectul demersurilor noastre e mereu acelaşi: Numărul cutare! Tăcere. Numărul cutare! Tăcere. Şi tot aşa mai departe. Până răguşeşti. La licitaţia de idei nu vine nimeni. În cazul bancurilor, după anunţarea numărului, urmează hohote de râs. În cazul nostru, nu urmează nimic, nimeni nu râde. Cei vizaţi tac. Tac solidar, dar diferit.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *