Unul dintre aspectele de acest fel este cel al împovărării vechilor prieteni, așa cum este cazul Belarusului, care, deși se numără printre cele mai sărace state europene, va trebui să plătească o factură destul de mare Rusiei, însă o factură privită ca o gură de oxigen la Moscova.
Astfel, pe 20 iunie 2017, Belarus a anunțat că a semnat un contract în valoare de 600 milioane de dolari pentru a achiziționa 12 aeronave militare Su-30SM produse de compania rusească JSC Irkut Corporation. Cu capacități multirol, acestea au fost folosite de armata rusă în Siria, acolo unde au dat un randament destul de ridicat, însă dorința Moscovei nu constă în înarmarea Belarusului, ci în aducerea de capital financiar în Rusia, iar dincolo de vânzarea resurselor energetice, industria militară este una dintre puținele capacități pe care rușii le pot fructifica în momentul de față.
Belarusul nu are nevoie de astfel de aeronave, mult prea performante pentru ambițiile sale militare, fiind interesat mai degrabă de cumpărarea unor aeronave de tip MIG-29S sau Yak-130s, însă calculele Moscovei sunt duble.
În primul rând, aeronavele Su-30SM sunt mult mai scumpe, de unde rezultă mult mai mulți bani încasați de ruși, iar mai apoi, prețurile de întreținere a acestor avioane sunt peste capacitățile guvernului de la Minsk, ceea ce face ca Belarusul să fie dependent de expertiza Rusiei.
Asistăm practic la un Plan B al Rusiei privind dotarea forțelor aeriene din țara sa vecină, un plan adaptat din mers, în ultima perioadă, pentru că până anul trecut, Rusia prefera mai degrabă să deschidă o bază aeriană proprie în Belarus decât să contribuie la dezvoltarea forțelor aeriene din acea țară.
Chiar dacă detaliile contractului nu au fost făcute public, cel puțin deocamdată, este cert că Rusia nu oferă un preț preferențial Belarusului, așa cum ar fi cazul într-o relație bilaterală în care Minskul a fost totdeauna partenerul și micul prieten al politicii externe de la Kremlin.
În 2014, atunci când presiunea sancțiunilor nu era atât de puternică, Rusia și-a permis să vândă același tip de avion Kazahstanului, cu o reducere însă de 35 de procente. Acum, Belarusul nu trebuie decât să facă sacrificii imense, pentru a încerca să facă rost de bani pentru niște avioane militare de care nu va avea niciodată nevoie. Acesta este costul prieteniei dintre cele două țări.
Nu în ultimul rând, baza aeriană rusă din Belarus, privită de unii ca o politică agresivă a Moscovei în vecinătatea sa apropiată, rămâne un obiectiv al Rusiei pentru următorii ani, însă, deocamdată, Belarusul este clientul ideal, întrucât acoperă o factură foarte mare pentru un produs care îl face și mai dependent de Rusia.
Pe termen lung, însă, Rusia nu va sprijini modernizarea forțelor armate din Belarus, încercând în schimb să își întărească propria prezență militară în această țară, ca o formă proprie de asigurare a securității Belarusului.
Răzvan Munteanu
