În realitate, Ucraina nu a luat în calcul impunerea unor astfel de măsuri, asta chiar dacă Rada Supremă a Ucrainei a adoptat un șir de amendamente privind Legea „Despre libertatea conștiinței și organizațiile religioase” și Legea „Despre înregistrarea de stat a entităților juridice, persoanelor fizice – antreprenori și formațiunilor publice”
Legislația ucraineană permite oricărei comunități religioase să-și aleagă singură subordonarea sa în materii canonice și organizatorice față de orice cult religios recunoscut pe teritoriul Ucrainei și în afara sa. Evident, tot comunitatea religioasă poate decide schimbarea acestei subordonări, conform Legislației actuale, ceea ce permite atât trecerea de la Patriarhia Moscovei către BOU, cât și ajută la înregistrarea mult mai exactă a enoriașilor ortodocși, limitând supraestimarea acestora de către Biserica Ortodoxă Rusă.
Mai apoi, ar fi o naivitate să credem că Biserica Ortodoxă Ucraineană ar putea confisca bunurile comunității, care va decide să rămână totuși subordonate Patriarhiei Moscovei, toate aceste modificări legislative stipulând clar că schimbarea subordonării comunităților religioase nu afectează conținutul drepturilor de proprietate și a altor drepturi ale comunităților religioase.
În final, în ceea ce privește limba liturgică, elocvente sunt declarațiile Arhiepiscopului Cernăuților și Arhiepiscopul Bucovinei și Hotinului, care aparțin de BOU și care au confirmat că trecerea comunităților religioase ortodoxe ale minorităților naționale către Biserica Ortodoxă a Ucrainei nu va afecta limba de slujbă religioasă, tradițiile și obiceiurile acestor comunități.
În tot acest context, ar fi indicat ca Biserica Ortodoxă Română să înceapă cât mai repede discuțiile bilaterale cu Biserica Ortodoxă Ucraineană privind statutul canonic al comunității etnice al românilor din țara vecină, aceștia putând dispune chiar de existența unui Vicariat pe același model al comunității ucrainenilor din România.
