Este vorba despre faimoasele sate cu biserici fortificate ale sașilor din Transilvania, șapte dintre acestea făcând parte din patrimoniul UNESCO, o recunoaștere clară a importanței extraordinare care li se acordă acestor relicve medievale de istorie și civilizație.
Satele cu biserici fortificate din Transilvania de pe Valea Târnavelor, în apropiere de Sibiu, oferă o imagine vie a peisajului cultural din sudul acestei provincii românești. Ele sunt caracterizate prin sistemul specific de utilizare a terenului, modului de așezare, precum și organizarea gospodăriilor de familie de la sfârșitul Evului Mediu, dominat de bisericile lor fortificate, specifice sec. XIII -XVI.
În secolul al XIII-lea, regii Ungariei au încurajat colonizarea regiunii subcarpatice din Transilvania cu o populație vorbitoare de limba germană de meșteșugari, fermieri și comercianți, în principal din Renania. Cunoscuți sub numele de sași din Transilvania, aceștia s-au bucurat de privilegii speciale acordate de către regalitatea maghiară. În ciuda faptului că trăiau într-o țară în care majoritatea populației este formată de români, dar și de o comunitate etnică importantă maghiară, sașii din Transilvania au reușit să-și păstreze limba și obiceiurile intacte de-a lungul secolelor. Solidaritatea lor etnică este ilustrată prin așezările lor, care au rămas neatinse de influențele externe.
Localizarea lor geografică de la poalele Carpaților făcea ca localitățile săsești să fie expuse pericolului invaziilor otomane în perioada în care turcii avansau spre centrul continentului. Pentru a preveni aceste atacuri, ei au construit biserici fortificate care puteau servi ca adăpost în fața invadatorilor. Lipsiți de resursele financiare ale nobilimii europene și negustorilor bogați din centrul Europei, care au fost capabili să fortifice orașe întregi, sașii transilvăneni au ales pentru fortificarea bisericilor lor, anexând depozite în cadrul acestor construcții, pentru a le permite să reziste asediilor lungi.
Prima referire documentară la o localitate colonizată cu sași, cea de la Biertan, datează din 1283. În 1397, satul a fost ridicat la rangul de oppidum (oraș fortificat), iar regele Ungariei acordă locuitorilor săi „dreptul la sabie” (gladii jus), adică privilegiul de a purta arme.
Sejururile în aceste localități sunt adevărate incursiuni în istorie. Pensiunile agroturistice, care oferă cazare la prețuri mai mici decât orice hotel din Chișinău și au anual mii de înnoptări ale turiștilor din toată lumea, sunt puncte de plecare spre cele mai frumoase pășuni europene, spre poieni cu flori și obiective desprinse dintr-o epocă trecută conservată perfect în Transilvania. Nu întâmplător, viitorul suveran al Regatului Unit, prințul Charles, își petrece aici majoritatea timpului liber pe care îl are, declarându-se îndrăgostit de locurile acestea, pe care le consideră cele mai frumoase din Europa și le promovează ca atare.
Cele șapte biserici fortificate, din patrimoniul UNESCO
Biertan : clădire în stil gotic târziu, completată în jurul anilor 1522-1523, pe un mic deal, cu două rânduri de ziduri, la poalele dealului, construite în același timp cu biserica.
Câlnic: Construită în jurul unui turn de la mijlocul sec. al XIII-lea – locuință a unei capele și incinte ovale, fortificația a fost ridicată în 1430 de comunitatea sătească, care a edificat două turnuri, în vreme ce primul s-a transformat într-un bastion cu scopuri defensive.
Prejmer: Biserică în stil gotic cu hramul Sfintei Cruci, construită în formă de cruce, în secolul al XV-lea.
Viscri: capelă în stil romanic extinsă în secolul al XVI-lea pentru a forma un singur naos, și biserică, cu un etaj fortificat odihnindu-se pe arcuri semicirculare sprijinite de contraforturi masive, ziduri consolidate în secolul al XVII-lea.
Dârjiu: Biserică fortificată în stil gotic târziu construită, înainte de anul 1520, decorată cu picturi murale, incinta rectangulară restructurată în secolul al XVII-lea.
Saschiz: inițial o biserică în stil romanic, înlocuită ulterior cu o biserică în stil gotic târziu (1493-1525), cu un etaj defensiv, care dă lăcașului aspectul de bastion ridicat.
Valea Viilor (foto): Biserică transformată în stil gotic târziu și fortificată la începutul secolului al XVI-lea; etaje defensive construite deasupra corului, naosul și turnul care comunică între ele, prevăzută cu pridvoare protejate de turnuri mici la intrările de nord și sud.
