Să ne amintim de poziția pe care a ocupat-o această presă acum un deceniu și ceva când se dădea marea bătălie pentru limbă și alfabet, iar mai apoi – pentru independența RM. Atunci s-a văzut clar că presa de limbă rusă (și cea care se face la Chișinău, și cea care se face la Moscova și se vinde la Chișinău) sunt „ca doi brazi într-o tulpină”, adică două variante ale unei singure invariante ideologice. Această presă a fost întotdeauna de partea cealaltă a baricadei și a luptat cot la cot cu ideologii de la Moscova împotriva așa-zisului naționalism și „unionism românesc” al băștinașilor care, ca să vezi, „limitează drepturile minoritarilor ruși”! Această presă ne acuza că nu am fost buni patrioți sovietici, deoarece doream să distrugem URSS-ul și să ne izolăm prin „apartamente naționale”, iar astăzi – că vrem să distrugem „statalitatea” R. Moldova. Această presă niciodată nu s-a solidarizat cu lupta basarabenilor pentru „dreptate, voie și pământ”; în toate problemele fundamentale de ordin politic, lingvistic, cultural, economic ș.a.m.d., ea a exprimat poziția guvernărilor, care întotdeauna a coincis cu cea a Moscovei. Ceea ce avem astăzi – o societate dezbinată pe criterii etnice și lingvistice, dar și politice, bineînțeles, este și meritul acestei prese. Faptul că minoritatea rusofonă nu s-a integrat în societatea moldoveană și continuă să acționeze ca un stat în stat este de asemenea și meritul presei de limbă rusă care întotdeauna s-a contrapus intereselor naționale fundamentale ale populației care a dat denumirea acestei țări.
În virtutea meseriei, sunt nevoit să citesc cu regularitate și cu atenție presa rusească. Cu mici excepții („Novoe vremea” și „Moldavskie vedomosti”, care fiind ziare de limbă rusă, totuși, ziare de opoziție anticomunistă), practic toată presa rusească din Chișinău se află în serviciul Puterii (Moscovei). Nu țin minte măcar un caz când vreun ziar de limbă rusă să fi avut curajul și bunul-simț să se solidarizeze cu forțele democratice din această țară. Când i-a cerut-o Moscova, a atacat cu consecvență intelectualitatea națională, a lovit cu înverșunare în Opoziție, a lansat zvonuri și a pus la cale „mici” diversiuni ideologice și politice. Acțiunile de acest gen ale presei rusești se sincronizau și se sincronizează atât de reușit, încât nu mai încape îndoială că sunt inspirate și coordonate dintr-un singur Centru, care se află… știm noi unde.
Acest lucru s-a văzut foarte clar în cazul scandalului cu Memorandumul rusesc și al acțiunilor de protest ale Opoziției anticomuniste provocate de acesta. Când a apărut Memorandumul, presa rusească era entuziasmată, iar când Voronin a refuzat să-l semneze, a tăcut chitic. Nimerise într-o „mică” încurcătură, dar și-a revenit imediat și și-a sincronizat poziția cu cea a Moscovei. Când eram, pe bune, la un pas de pierderea independenței și de lichidarea acestui stat, presa rusească s-a delimitat clar și univoc de forțele cu adevărat democratice ale acestei țări, solidarizându-se cu forțele comuniste și proruse. Ziarele rusești au făcut front comun cu cele comuniste (guvernamentale) de limbă română și cu „televiziunea publică”. Cei care au urmărit cu atenție aceste ziare nu au putut să nu observe o unitate uluitoare de vederi în abordarea celor ce se întâmplă. În timp ce comentariile politice din presa de limbă română diferă nu ca statistică, ci și ca orientare – lucru absolut firesc în cazul unei prese cât de cât independente – presa de limbă rusă a demonstrat o suspectă unanimitate și unitate de vederi, fapt ce denotă existența unui Centru unic, coordonator ce elaborează strategiile, ideologia și liniile politice de comportament ale acestei prese până în cele mai mici detalii – a chiar tonului (nuanțelor) comentariilor de presă.
Nu e de a mirării, așadar, că ziarele rusești din RM sunt, înainte de toate, instituții de propagandă, nu de jurnalism. Ziarele de limbă română își permit acest lux – de a încerca să fie instituții de presă liberă, ba chiar își permit să-și mai toarne zoi în cap, spre marea satisfacție a „colegilor” din presa rusească. La Chișinău există un imperiu mediatic rusesc, bineînțeles nedeclarat și neafișat, din care fac parte ziarele rusești, ziarele comuniste de limbă română, un șir de posturi de radio și de canale tv și, desigur, „televiziunea publică”. Acest imperiu a servit întotdeauna interesele rusești și ale guvernelor de la Chișinău (atunci când ele nu ieșeau de sub ascultarea Moscovei). În acest context, devine clar de ce canalul național de televiziune nu poate fi smuls din mâinile Puterii și pus în serviciul societății și de ce, în genere, mass-media rusești s-au aflat întotdeauna sub „hipnoza” Moscovei și nu au intrat niciodată în conflict cu Puterea!
Să revenim însă la modul în care au fost comentate acțiunile Opoziției de săptămâna trecută. Cei care au vizionat duminică „Rezonans”-ul cu „CAnstantin Starîș”, au înțeles la ce fel de „perversiuni informative” se poate deda o televiziune „publică” controlată total de Putere. Felul în care Starîș a comentat evenimentul (mitingul de protest organizat duminică de Opoziția Unită) a coincis sută la sută cu tonul comentariilor din presa scrisă. Această coincidență, sunt sigur, i-a ajutat pe mulți să înțeleagă că așa-zisele comentarii politice pe care le face Starîș nu-i aparțin lui, ci unui Centru invizibil, care asigură întregul imperiu mediatic rusesc de la Chișinău cu „puncte de vedere” bine gândite și coordonate, favorabile Moscovei. Pentru a diminua importanța evenimentului de duminică – dar și pentru a-i discredita pe liderii politici care au participat la el – Centrul a lansat versiunea că la mitingul de protest au participat doar vreo câteva mii de oameni, în temei adepți ai lui Roșca; că Braghiș, Urecheanu, Diacov ș.a. au participat pe post de figuranți, folosiți de Roșca. Același mesaj a fost formulat și de „Komsomlskaia pravda” care, prin gura analistului Nikita Zverev, consideră că în urma mitingului de duminică a avut de câștigat doar Iurie Roșca, pentru că la el au participat masiv părtașii săi, iar Urecheanu, Braghiș și Diacov „s-au plasat” pe pozițiile „păpușarului” experimentat Iurie Roșca și au renunțat la calitatea de figuri politice independente”… (De notat că expresia „păpușarul” apare și într-un comentariu din „Moldova suverană”, semnat de … „Departamentul analiză politică”).
Iată de ce imperiul mediatic rusesc acționează solidar, sincronizându-și perfect mesajele. Umbra agrarienilor le provoacă adevărate coșmaruri comuniștilor. De aceea, și „analiștii” din această presă delirează și au halucinații. „Milioanele” pe care ei le-au văzut duminică „prin câmpuri și grădini” dovedesc care-i adevărata „boală ascunsă” a coloanei a cincea din RM – ura față de acest stat și îndeosebi față de moldovenii care se consideră români.
De fapt, e o boală care nu mai poate fi ascunsă…
Constantin Tănase, 5 decembrie 2003,
Fragment din cartea „Hoții de mituri”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
