Pe 16 februarie, într-un video realizat de privesc.eu, i-am văzut pe aceşti boschetari lamentându-se prin tomberoanele politicii moldoveneşti. Domnilor săraci le rămâne doar 7500 lei din salariul mizer pe care-l primesc în calitate de deputaţi. Domnii boschetari au început a se jelui că s-au săturat să umble prin tomberoane şi ar vrea salarii mai mari. Eu zic să-i ajutăm, pentru că un politician reprezintă faţa ţării, iar faţa ţării trebuie să fie durdulie, rumenă, vopsită cu cele mai scumpe cosmetice, îmbrăcată haine haute couture, parfumată cu cele mai scumpe parfumuri, primblată la călduţ în maşini de lux şi hrănită doar cu caviar şi trufe.
Simt că nu e suficient să plătim impozite, impozite din care aceşti boschetari îşi primesc salariile mizere care abia le ajung pentru un palton cu blană ca lumea. Pe lângă impozite, propun să achităm fiecare câte o taxă specială, care ar putea fi numită „taxa pentru boschetarii politici”. Undeva 30 de procente din salariul fiecăruia din noi cred că ar fi de ajuns, pentru că suntem mulţi, pentru că noi ne-am deprins cu sărăcia şi putem supravieţui mâncând aer şi îmbrăcându-ne în frunze. Am un salariu de 5800 de lei, şi data viitoare când îl primesc promit să donez 2000 de lei pentru aceşti sărăntoci. La fel, le propun şi profesorilor să doneze câte o mie de lei din salariul de 3000 mii pe care-l primesc. Toată lumea ştie că profesorii se încălzesc cu ştiinţă şi mănâncă din recunoştinţa copiilor pe care-i educă. La fel, propun ca şi medicii să doneze câte 30 de procente din salariile imense pe care le au. Pensionarii, ăştia în genere ar trebui să doneze vreo 50 de procente din pensii, adică vreo 300 de lei. Şi uite aşa, de la mic la mare, îi vom ajuta pe sărmanii boschetari politici să supravieţuiască. Ei au o ţară şi un popor de condus. Ei se sacrifică în fiecare zi pentru bunăstarea noastră. De ce să nu ne sacrificăm şi noi pentru bunăstarea celor care ne duc în viitorul european luminos?
P.S. Îmi aducă aminte cum stăteam într-o zi în rând la poştă ca să primesc un colet. În faţa mea, o bătrânică primea alocaţia. Casieriţa i-a dat 89 de lei. Bătrâna s-a întristat, şi i-a spus casieriţei că după calculele ei ar fi trebuit să primească 92 de lei şi 20 de bani. Casieriţa s-a uitat mirată, după care a ripostat că suma de 89 de lei e corectă şi, până la urmă 3 lei nu fac nici o diferenţă. La care bătrâna i-a zis că o pâine face întotdeauna diferenţa, şi au fost zile în care a mâncat doar pâine cu apă.
