Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt." (Marcu 1; 7-8).
Primul lucru care ne atrage atenția este referința la botez. Avem senzația că botezul cu apă e unul, iar cel cu Duh Sfânt – altul. Însă diferența este între botezul adus de Iisus și de cel al lui Ioan. În epistolele păstrate în Noul Testament ni se spune clar că unii aveau doar botezul lui Ioan, nu pe cel al lui Iisus. Fiindcă botezul lui Ioan era mai mult simbolic, el boteza înainte ca omul să fie restaurat prin jertfa Mântuitorului, deci harul încă nu venise în lume, iar omul se afla sub lege. De aceea botezul lui Iisus aduce apa vieții, cursă din coasta Sa pe cruce, împreună cu „Pecetea darului Duhului Sfânt" – după cum se rostește în Taina Mirungerii.
Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că apa și sângele ce au curs din coasta Mântuitorului pe cruce sunt apa botezului și sângele euharistiei (împărtășaniei). Diferența dintre botezul lui Ioan și cel instaurat de Iisus e la fel de mare ca diferența dintre mielul pascal la evrei și Taina Sfintei Împărtășanii la creștini. În timp ce mielul prefigura jertfa lui Iisus și trupul Său frânt pentru iertarea păcatelor, fără a aduce viața veșnică; tot așa botezul în apă al lui Ioan era nedeplin și fără puterea de a transforma omul vechi în om nou. Evanghelistul Ioan a menționat clar: „Legea s-a dat prin Moise, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos" (Ioan 1; 17).
Omul nu se străduiește să înțeleagă legăturile din univers. El nu găsește legătura dintre botezul cu apă și cel cu Duh Sfânt, de aceea și în zilele noastre foarte mulți, vorbind despre cum și când trebuie făcut botezul, se folosesc pentru asta de botezul lui Ioan, pe care L-a primit chiar și Iisus. Și tot de aceea în România de Paști se mănâncă miel, provocându-se un adevărat masacru al mieilor de lapte, care – sărmanii – nici nu au apucat să pască și să se zbenguie. Oamenii nici nu se obosesc să citească Biblia și să vadă că mielul de Paști la evrei, așa cum a învățat Moise poporul, trebuie să fie mai mare de un an: „Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă" (Ieșirea 12; 5).
Nu stăm pe gânduri nici să înțelegem ce era cu steaua apărută la nașterea Domnului, cea care i-a călăuzit pe magi. Ea a fost un semn pentru oameni, dar pe care l-au citit doar cei interesați, fiindcă se știe că în vechime astrologilor li se spunea magi.
În acest fel, de legătură, au citit Sfinții Părinți scripturile. De aceea spunea Sfântul Vasile cel Mare, pe care îl sărbătorim în prima zi din an: că moartea a intrat în lume prin neascultare (Adam), lemn (pomul oprit) și femeie (Eva), dar că tot așa a venit și Viața – prin ascultarea lui Iisus de porunca Tatălui, prin lemnul Crucii și prin Fecioara Maria. Doamne ajută și an nou cu bucurii și înțelegeri.
