Miercuri, după plenara PCRM, Iacob Timciuc, fostul lider marcant al acestei formaţiuni, a trântit furios uşa şi a declarat presei că părăseşte acest partid, deoarece „membrii comitetului executiv al PCRM adopta decizii antistatale si antinaţionale”. „Există o grupare de politicieni, a mai precizat el, care a uzurpat executivul politic şi a introdus oameni care sunt promovaţi de ei…”. Bravo, Voronin! El ştie ce face. Ce altă lovitură mai serioasă putea fi aplicată acum acestui partid decât plecarea lui Iacob Timciuc şi promovarea în fruntea executivului partidului a… boxerului Iurie Muntean!? Aducerea acestui Muntean în vârful piramidei partidului echivalează cu plasarea unei bombe cu efect întârziat sub respectiva piramidă. Cum, deci, să nu-l admiri şi să nu-l lauzi pe Voronin pentru această faptă patriotică şi creştinească?
Astăzi, ca să supravieţuiască, PCRM are nevoie, în mod obiectiv şi imperativ, de minţi aşezate, oameni calmi, toleranţi, agreabili. Astfel, în mod logic, acest partid trebuie să se despartă de oamenii agresivi, intoleranţi, cu discursuri războinice de genul lui G. Petrenco, Iu. Muntean şi, bineînţeles, M. Tkaciuk. Voronin, precum vedem, procedează invers – îi alungă din partid pe oamenii raţionali şi îi promovează în funcţii de răspundere pe nişte tineri care nu au niciun merit faţă de formaţiune, partid, dar sunt intoleranţi şi „revoluţionari”. Bravo, Voronin! Numai astfel va fi distrus definitiv acest partid – anume „comuniştii” de talia lui Muntean şi Petrenco vor arunca ultimele lopeţi de ţărână în groapa unde va fi coborât PCRM pentru odihna lui de veci. Încă o dată bravo, Voronin, el ştie ce face!
Un mic detaliu – pentru Voronin personal, dar şi pentru comuniştii care au mai rămas în PCRM. …L-am cunoscut pe Iurie Muntean, mai mulţi ani în urmă. El a făcut parte din delegaţia basarabeană la Congresul Consiliului Mondial Român care s-a desfăşurat în SUA, Atlanta. Era un tânăr foarte dinamic, fără complexe, năzbâtios şi chiar pus pe şotii. Îmi amintesc cum într-o noapte (după miezul nopţii), îmbătat de… aerul democratic al Americii, a încurcat camerele la hotel şi s-a avântat voiniceşte cu pumnii lui de boxer (pe care i-a cunoscut şi deputatul Andrei Popov) să forţeze uşa de la camera cântăreţei Maria Sărăbaş…
Mi-a plăcut mult atunci acest Muntean, era înduioşat până la lacrimi de trecutul nostru românesc glorios. Mi-l amintesc cât de frumos şi inspirat dansa „Hora Unirii”, cântată cu multă simţire românească de Maria Sărăbaş, membră şi ea a delegaţiei basarabene. Am fost foarte surprins ulterior să-l văd pe fostul delegat la Congresul Consiliului Mondial Român în tabăra apropiaţilor lui Voronin. În definitiv, mă gândeam atunci, trăim într-o ţară liberă şi avem dreptul la revizuirea viziunilor noastre politice. Acum însă, mi se pare că mi-au scăpat nişte nuanţe. Ştiind cât de întortocheate şi obscure sunt cărările politice ce duc spre fotoliile Puterii, admit că Voronin cunoaşte această parte a biografiei lui Iurie Muntean şi l-a propulsat spre conducerea PCRM cu un scop anume – să discrediteze acest partid pentru a-i pune cruce! Cum, deci, să nu-l admiri pe Voronin?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
