Dacă ortodocșii care respectă stilul nou, catolicii și protestanții celebrează nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, ortodocșii de rit vechi îl vor sărbători pe 7 ianuarie.

Acum 2000 de ani…

Scriptura ne mărturisește că Iisus s-a născut în orașul Betleem, situat la 10 kilometri de Ierusalim, în zilele regelui Irod. Nașterea Sa fusese prorocită mai înainte prin împăratul David, din al cărui neam avea să apară Iisus. Apostolii Marcu și Matei relatează în Evanghelii că, la nașterea Lui Iisus, pe cer a apărut o stea ce răspândea o lumină intensă, care i-a ghidat pe magi până la locul în care Maria Îl adusese pe lume pe Pruncul Iisus.

„Și iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. (…) Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”, se povestește în Evanghelia după Matei.

Tradiția darurilor de Crăciun se păstrează și astăzi. Colindătorilor care ne vestesc nașterea lui Iisus le oferim dulciuri și bani, iar celor dragi – cadouri care sperăm să-i bucure. Darurile aduse de magi lui Iisus au, însă, o semnificație criptică și ne arată că, deși l-au găsit într-o iesle, magii știau că Pruncul este unul ales. Potrivit teologilor, magii i-au adus aur, așa cum i se cuvine unui împărat, tămâia simbolizează lucrarea Lui de Mare Preot, iar smirna, care era folosită la înmormântare pentru a opri descompunerea trupului, ne arată că El avea să treacă prin moarte și ne va aduce la Înviere.

Evanghelistul Marcu ne spune că Maria „L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei”, la han. Astăzi, în Betleem, pe locul acelei peșteri, se află Biserica Nașterii Domnului. Primul locaș a fost construit în secolul al IV-lea de către mama Împăratului Constantin, Sfânta Elena. Acesta a fost demolat însă de împăratul Justinian în anul 530, pentru a putea ridica, în schimb, o biserică mult mai încăpătoare, care rezistă și astăzi, cea mai vizitată încăpere fiind Grota Nașterii Domnului.

Mai multe interpretări ale Scripturii ne spun că fiecare moment din viața lui Iisus este plin de înțelesuri. Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost adus pe lume într-o iesle pentru a ne învăța pe noi smerenia și simplitatea și pentru a ne arăta nețărmurita sa dragoste față de oameni, ca făpturi ale Sale. Prin Iisus, Dumnezeu a coborât la noi ca ființă omenească pentru a ne ajuta să ne desăvârșim și pentru a ne mântui.

Tradiția postului

Sărbătoarea Nașterii Domnului este precedată de Postul Crăciunului, care durează șase săptămâni. Rolul postului este acela de asceză, de purificare a trupului și a sufletului. Se spune că renunțarea la anumite mâncăruri, însoțită de rugăciune, sensibilizează inima omului și îi subțiază mintea, pregătindu-l astfel să simtă mai profund bucuria Nașterii Domnului. Potrivit scrierilor sfinților părinți, postul presupune și un mai bun control al gândurilor, în sensul respingerii cugetelor negative, exersarea răbdării, a toleranței, la care se adaugă iertarea și dragostea față de semeni. Prin urmare, postul trupesc trebuie să fie însoțit de un post sufletesc, care să ne ajute să ne lărgim inima.

Nașterea Domnului

Potrivit tradiției, Crăciunul se sărbătorește în familie, alături de oamenii dragi. Credincioșii merg la biserică pentru a asista la Sfânta Liturghie, după care iau masa de Crăciun. Cei care au ținut post evită să mănânce în prima zi prea multe bunătăți, pentru a nu-și împovăra sistemul digestiv, obișnuit cu mâncare mai puțină.

Crăciunul este considerată o sărbătoare a bucuriei, un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut, dezvăluindu-ne nouă esența Sa și felul în care trebuie să fim pentru a ne apropia de El, pentru a-L auzi și pentru a ne face auziți. Fie ca acum să ne permitem un moment de răgaz. Acum să ne coborâm mintea în adâncul inimii și să găsim răspunsurile la întrebările care ne frământă, să reușim să fim, fie și pentru o clipă, în deplină armonie cu noi înșine, cu semenii și cu Dumnezeu.