În primul rând, România este o țară, iar românii sunt o națiune în adevăratul sens al cuvântului, pe când Republica Moldova e doar o simulare statală, cu o ceată de oameni împărțită pe interese care poate fi numită cum vrei, numai nu națiune. Avem unioniști și socialiști, proeuropeni și proruși, pro-LGBT și pro-biserică, pro-guvernare și pro-opoziție (ambele inexistente în realitate și limitate doar la interesele meschine a câtorva afaceriști) – fiecare din aceste găști trage doar la turta sa, așa că despre un protest solidar de amploare nici nu putem vorbi.
Jumătate de țară ar vrea să intre în componența Rusiei, alta visează la Reunirea cu România, iar restul își face interesele și se pretinde chipurile stataliști sau unioniști, însă în realitate sunt doar niște bișnițari cărora le convine de minune această dezbinare pe motive etnice, lingvistice, istorice sau religioase.
Așa că nu-mi vorbiți despre cum ar fi bine să luăm exemplu de la frații români. Atâta timp cât minoritățile noastre naționale se vor urî între ele nu vom avea nicio revoluție. Atâta timp cât nu vom înțelege că în țara asta locuiesc și români, și ruși, și ucraineni și rromi și toți merită respectați și tolerați – nu vom fi în stare să întreprindem nimic. Proverbul divide et impera e perfect pentru situația din R. Moldova, și până nu vom începe să-i respectăm pe toți cetățenii acestei țări, vom fi conduși de lichele și bandiți, pentru că o merităm. Revoluția se amână, până în momentul în care vom avea o țară și o națiune unită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
