Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania. Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea Europa Răsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernul polonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor și tezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat în totalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelor terestră și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigrat pentru a se alătura nou-createi Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.
Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al Doilea Război Mondial nu a încetat, nou-creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-a lungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Polonia a pierdut cam o cincime din populația antebelică din cauza ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republici poloneze.
18 septembrie 1923 – S-a născut Ana de Bourbon-Parma, soția Regelui Mihai I
Ana, Principesă de Bourbon-Parma, este fiica Prințului René de Bourbon-Parma și a Prințesei Margaret a Danemarcei. Este strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei (pe linie maternă) și Miguel I al Portugaliei (pe linie paternă) și nepoata de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma.
În 1939 și-a însoțit familia în Spania, Portugalia, apoi în Statele Unite. La New York a urmat cursurile unei școli de artă și a lucrat în același timp ca vânzătoare într-un magazin. Din 1943 până la sfârșitul războiului a participat, alături de Forțele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului Charles de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania, primind „Crucea de război“.
Căsătoria Anei de Bourbon-Parma cu Mihai a avut loc în exil, în iunie 1948, la Atena. La început, au trăit în Marea Britanie, apoi s-au mutat în Elveția, având împreună cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957), Maria (n. 1964).
19 septembrie 1991 – A fost descoperit Ötzi, „omul gheţurilor”
Omul gheţurilor Ötzi, al cărui cadavru mumificat a fost descoperit în urmă cu 21 de ani într-un gheţar alpin, prezenta o anumită predispoziţie pentru maladiile cardiovasculare, potrivit unui studiu recent.
Pe baza unei analize a ADN-ului mumiei, care are o vârstă de peste 5.000 de ani, oamenii de ştiinţă au aflat că Ötzi prezenta o predispoziţie genetică pentru maladiile cardiovasculare şi suferea deja de o rigidizare a arterelor în momentul în care a fost ucis, se afirmă într-un studiu ce poate fi consultat începând de miercuri pe site-ul Muzeului de Arheologie din Tirolul de Sud, unde este conservată mumia.
Oamenii de ştiinţă au stabilit, totodată, faptul că strămoşii lui Ötzi, supranumit „omul gheţurilor”, proveneau din Orientul Mijlociu şi dispuneau de aceeaşi moştenire genetică pe care o are populaţia care trăieşte în zilele noastre în Corsica şi în Sardinia.
20 septembrie 1459 – Prima mențiune a orașului București
Legenda spune că ciobanul Bucur a fost cel care a pus bazele așezării, iar istoria spune că Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, a întemeiat orașul la sfârșitul sec. XIV. În Evul Mediu, așezarea lui Bucur a devenit un centru comercial suficient de prosper pentru a permite urmașilor voievozi să ridice aici o curte domnească, centrul dezvoltării orașului medieval. Prima mențiune a numelui „București” datează din 20 septembrie 1459 când apare pe un document emis de cancelaria lui Vlad Țepeș, iar prima atestare a Bucureștiului ca Cetate de Scaun apare șase ani mai târziu, într-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos, datat 14 octombrie 1465.
21 septembrie 1391 – A încetat din viață Petru I Mușat
Petru I, numit și Petru Mușat de unii istorici, a fost domnitor al Moldovei între 1375 și 1391. A fost, după ultimele cercetări, fiul unui anume Ștefan, acesta, la rândul său, fiu al lui Bogdan I al Moldovei. Petru I a fost fratele lui Roman I și al lui Ștefan I. După cercetări, se pare depășite, Petru I ar fi fost fiul lui Costea al Moldovei și al Mușatei. A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav Iagello. În 1387, printr-un act omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia. Când pe tronul Munteniei a ajuns Mircea cel Bătrân (1386), Petru I a urmat o politică apropiată de a acestuia. Diplomației lui i se datorează, deși nu pe față, tratatele favorabile dintre Mircea cel Bătrân și Vladislav al Poloniei (1389 și 1390), tratate prin care craiul polon este pus într-o poziție de egalitate față de domnii români și mai ales față de Mircea cel Bătrân.
Se căsătorește cu sora regelui Vladislav Jagello, împrumutându-l pe acesta cu 3.000 ruble de argint (1388), pentru care i s-a amanetat Pocuția, o provincie de 8.000 km pătrați. Până la urmă, suma nu a fost returnată niciodată în întregime. Tot în timpul domniei lui s-au bătut bani moldoveni de argint, care pe o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour.
Petru I a întins Moldova mult spre sud și i se atribuie construirea Cetății Sucevei, a întemeiat Cetatea și Mănăstirea Neamțului. Tradiția spune că Mănăstirea Neamțului a fost ridicată de către niște ucenici de-ai lui Nicodim, ctitorul Vodiței din Țara Românească. Mănăstirea a fost înzestrată cu două sate, două mori și o vie. Tot el a fixat scaunul Moldovei la Suceava.
22 septembrie 1862 – Lincoln abolește sclavia
Proclamația de emancipare constă din două decrete ale președintelui Statelor Unite Abraham Lincoln emise în timpul războiului civil american. Primul, emis la 22 septembrie 1862, a declarat liberi toți sclavii din toate statele Confederației care nu aveau să treacă sub controlul Uniunii până la 1 ianuarie 1863. Al doilea decret, emis la 1 ianuarie 1863, a numit statele în care este valabil.
Proclamația de emancipare a fost atacată la acea vreme pentru că elibera doar sclavii asupra căror Uniunea nu avea putere. În practică, proclamația a însemnat un angajament al Uniunii de a desființa sclavia, decizie controversată în Nord. Lincoln a emis decretul din poziția sa de „Comandant Suprem al Forțelor Armate” conform articolului II, secțiunea 2 din Constituția Statelor Unite.
Proclamația nu a eliberat niciun sclav din statele de graniță (Kentucky, Missouri, Maryland, Delaware și Virginia de Vest), sau din statele sau porțiunile de state din Sud care se aflau sub controlul Uniunii. I-a afectat direct, la început, doar pe acei sclavi care fugiseră din Sud și trecuseră în Uniune. Aflând vestea Proclamației, și alți sclavi au fugit dincolo de liniile unioniste pe măsură ce armata Nordului avansa spre sud. În vreme ce armatele Uniunii au ocupat Confederația, mii de sclavi erau eliberați în fiecare zi până când aproape toți (aproximativ 4 milioane, conform recensământului din 1860[1]) au devenit liberi până în iulie 1865.
După război, aboliționiștii erau îngrijorați de faptul că Proclamația ar fi fost doar o măsură luată pe timpul războiului, și că nu avea puterea de a pune capăt sclaviei. Câteva foste state sclavagiste au adoptat legi de interzicere a sclaviei; totuși, sclavia a continuat să existe până când a fost desființată prin ratificarea Amendamentului al 13-lea la 18 decembrie 1865.
23 septembrie 1846 – A fost descoperită planeta Neptun
Neptun, a opta planetă de la Soare și a patra ca mărime din Sistemul solar, a fost identificată de astronomul german Johann Gottfried Galle. Planeta se găsește la peste 4.500 milioane de kilometri de Soare, traseul orbital al acesteia durând aproape 165 de ani. Existența lui Neptun a fost stabilită de către astronomul francez Urbain-Jean-Joseph Le Verrier. Acesta a calculat poziția aproximativă a planetei urmărind perturbările gravitaționale din preajma astrului și i-a spus colegului său german în ce loc poate să descopere Neptunul. În Observatorul din Berlin, Galle și asistentul său, Heinrich Louis d’Arrest, au reușit să vadă planeta. Gigantica planetă albastră, al cărei diametru este de patru ori mai mare decât al Pământului, a fost botezată după zeul roman al mării. Planeta are opt luni, cea mai mare fiind Triton. Culoarea albastră se datorează în mare parte metanului ce absoarbe lumina roșie de la Soare, dar și altor substanțe, încă neidentificate. Neptun este înconjurat de un set subțire de inele, relevat de sonda spațiala „Voyager 2” în 1989, în timpul singurei „vizite” a omului pe îndepărtatul astru.
