Această zi din acest an nu există în Italia, Polonia, Portugalia și Spania

Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocțiul de primăvară să se mute ușor înapoi în anul calendaristic.

Motivul Bisericii Catolice pentru ajustarea calendarului era acela de a sărbători Paștele la data pe care o credeau ei că a fost stabilită la Primul Conciliu de la Niceea în anul 325. Numărarea fazelor lunii care erau folosite ca să calculeze Paștele erau fixate pe calendarul iulian după un ciclu de 19 ani. Aceasta era o aproximație care dădea o eroare de o zi la 310 ani. Astfel, până în secolul al XVI-lea se acumulase o diferență de patru zile.

Când a început folosirea noului calendar, pentru a corecta eroarea acumulată în 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ștergerea a 10 zile din calendarul solar. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 și a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuși, datele de „5 octombrie 1582” până la „14 octombrie 1582” (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate țările, deoarece cea mai mare parte a țărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci doar câteva luni sau chiar câțiva ani mai târziu (ultima în 1587). Primele țări care au adoptat noul calendar pe 15 octombrie 1582 au fost: Italia, Polonia, Spania și Portugalia.

15 octombrie 1844

S-a născut Friedrich Nietzsche

Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a născut la 15 octombrie 1844, la Röcken. Este cel mai important filozof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filozofice a generațiilor ce i-au urmat.

S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinerețe, este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filozofică. Studiază filozofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung („Lumea ca voință și reprezentare”), va constitui premisa ideatică a vocației sale filozofice. În 1869, în vârstă de numai 25 de ani, este numit profesor la Universitatea din Basel și primește cetățenia elvețiană. Studiază filozofia antică greacă, în special pe reprezentanții perioadei presocratice, Heraclit și Empedocle. Din motive de sănătate, abandonează învățământul universitar și, începând din anul 1879, peregrinează între Veneția, Torino, Nisa și Engadin, în căutarea unei clime prielnice. În 1882, în timp ce se găsea la Nisa, începe să scrie lucrarea sa capitală, Also sprach Zarathustra („Așa grăit-a Zarathustra”), care va apărea în 1885. În 1888 se mută la Torino, unde va desăvârși operele Götzen-Dämmerung („Amurgul idolilor”) și Ecce Homo. În ziua de 3 ianuarie 1889, în piața Carlo Alberto din Torino, asistând la biciuirea sălbatică și agonia unui cal în plină stradă, are prima criză de nebunie, în cursul căreia are manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. Este îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa, Elisabeth Foerster Nietzsche.

16 octombrie 1793

Maria Antoaneta, soția lui Ludovic XVI al Franței, este ghilotinată

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena s-a născut la 2 noiembrie 1755, a fost arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea.

Maria Antoaneta este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare, precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze. La 14 octombrie 1793, la Tribunalul Revoluționarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, căruia i s-a acordat timp pentru apărare, procesul reginei a fost mai mult o înscenare, luându-se în considerare timpul acordat (mai puțin de o zi) și punctul de vedere misogin iacobin. Acuzația cea mai infamă a fost că a abuzat de fiul ei. După două zile, a fost declarată vinovată de trădare în dimineața zilei de 16 octombrie 1793. La 12:15, cu două săptămâni jumătate înainte de a împlini 38 de ani, a fost executată în Piața Revoluției. Ultimele sale cuvinte au fost „Iertați-mă, domnule, n-am vrut” adresate călăului Sanson, pe care îl călcase pe picior.

17 octombrie 1931

Al Capone a fost condamnat la 11 ani de închisoare

Alphonse Gabriel „Al” Capone s-a născut la 17 ianuarie 1899 la Brooklyn, New York și a fost unul din cei mai faimoși gangsteri americani din anii 1920-1930. Fiu al unei familii de imigranți italieni din zona Napoli, Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată, obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție.
Deși a reușit multă vreme să se sustragă justiției, „cariera” sa de gangster s-a încheiat în 1931 când guvernul federal a reușit să-l facă judecat și condamnat pentru evaziune fiscală.

18 octombrie 1599

Bătălia de la Șelimbăr (foto)

Pe 18 octombrie 1599 are loc bătălia de la Şelimbăr în cadrul căreia Mihai Viteazul, domn al Valahiei, înfrânge oastea transilvăneană în frunte cu Andrei Bahory.

Mihai Viteazul intră în Alba Iulia, iar întreg teritoriul Transilvaniei trece sub autoritatea lui. Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfârşitul secolului XVI a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia. Ilustru strateg şi om de o verticalitate şi claritate rară a gândirii, Mihai Viteazul s-a văzut nevoit să atace primul în Transilvania pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova.

După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzând 2 mii de morţi, o mie de răniţi şi toată artileria. În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei, Andrei Bathory, a fost ucis de ţăranii secui. Mihai Viteazul va intra deja la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei – Alba Iulia obţinând controlul militar al principatului.

19 octombrie 1497

Polonezii ridică asediul cetăţii Suceava a Moldovei

La 19 octombrie 1497, polonezii ridică asediul cetăţii Suceava a Moldovei. Armata polonă începe retragerea din Moldova, dar nu respectă clauza impusă de Ştefan cel Mare, alegând drumul care trecea prin oraşul Siret, prin marele codru al Cosminului, spre Cernăuţi.
Ştefan cel Mare se vede nevoit să atace armata polonă în retragere la 26 octombrie prin Codrii Cosminului, unde o fărâmiţează şi o sileşte să se retragă la Cernăuţi.

La 30 octombrie are loc lupta de la Cernăuţi, în cadrul căreia Ştefan cel Mare al Moldovei înfrânge resturile armatei polone, alungându-i din ţară definitiv.

20 octombrie 1601

Radu Șerban este ales domn al Țării Românești

Radu Șerban a fost domn al Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611. Fiind un nepot al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul; a fost un continuator al politicii acestuia de independență a Țării Românești.

Bun militar, Radu Șerban a continuat politica lui Mihai Viteazul de eliberare a țării de sub turci și de apropiere de Habsburgi. A avut lupte cu turcii, tătarii și cu principii maghiari din Transilvania, Moise Székely și Gabriel Bathory, care erau sprijiniți de Poarta Otomană. După ce fusese detronat în 1610 de cel din urmă, Radu Șerban, cu sprijinul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei), poartă lupte cu Bathory și îl înfrânge la Sânpetru, lângă Brașov, în 1611. Dar, ajuns din nou pe tronul Țării Românești, Radu Șerban va domni de această dată doar o scurtă perioadă, fiind înlocuit de turci, care intră în Țara Românească, aducând ca domn pe Radu Mihnea.