11 august 1690 – Bătălia de la Zărnești. Marele domnitor român Constantin Brâncoveanu și otomanii repurtează o victorie împotriva Habsburgilor

Bătălia de la Zărnești (județul Brașov) a avut loc pe 11-12 August 1690.​

Pe de-o parte, Suleiman al II-lea (in limba turcă سليمان ثانى Süleymān-i sānī), a fost sultanul Imperiului Otoman timp de 4 ani (între 1687 si 1691).

Era o persoana timida, devota, preocupat mai mult de meditația Coranului si de respectul regulilor religioase ale Islamului, decât de strategia militara si de cârmuirea Imperiului.

A știut însă sa facă alegeri inteligente numind mari viziri capabili si energici, care au condus statul si au stopat victoriile austriecilor.

De cealaltă parte, Leopold I de Habsburg a fost imparat al Sfântului Imperiu Romano-German timp de 50 de ani (1655 – 1705). Cu toate ca era de natura pașnica, a fost nevoit prin concursul circumstanțelor, sa-si petreacă lunga sa domnie făcând numeroase războaie pe toate fronturile.

Conducătorii trupelor care s-au înfruntat au fost: Donat Heissler pentru Habsburgi, respectiv Constantin Brâncoveanu si Cerchez Ahmed Pașa pentru Otomani (se pare ca Brâncoveanu a fost strategul și conducătorul bătăliei).

​La 15 aprilie 1690 murind voivodul Mihai Apafi I, sultanul îl numește pe Imre Thököly principe în Transilvania. În tabăra imperialilor erau pe lângă cei 2000 de călăreți imperiali și 7000 de români și secui sub comanda lui Mihail Teleki. Trupelor imperiale erau conduse de generalul Donat Heissler.

Trupele „otomane” erau formate din otomani, români, tătari și curuți. În flancul drept erau tătarii, în centrul otomanii (15-20.000) și în flancul stâng muntenii (2000) și Imre Thököly cu un număr neprecizat de curuți (oricum nesemnificativ). De cealaltă parte oastea lui Donat Heissler era așezată pe 2 linii paralele, în față cavaleria imperială bine dotată și în spate era cavaleria ușoară din secuime (români și secui). La luptă a participat însuși voivodul Constantin Brâncoveanu care, se pare că, a fost și strategul întregului război prin care s-a stopat seria incredibilă de victorii austriece asupra turcilor.

Rezultatul a fost o victorie decisivă a „Otomanilor” (turci, munteni, tătari si curuti), aliati contre Imperiului Habsburgic si a Principatului Transilvaniei.

Donat Heissler este făcut prizonier, celelalte căpetenii, ucise.

Este prima victorie otomană după o serie catastrofală de înfrângeri începută cu cea de sub zidurile Vienei (al doilea Asediu al Vienei din 1683).

Bilanțul luptei a fost de 16.000 morți și dispăruți.