Dar a fi mamă în R. Moldova implică o serie de confruntări zilnice. Una dintre ele este obţinerea unui loc în transportul public urban. Greu îţi va ceda cineva locul atunci când te vede cu copilul în braţe sau însărcinată. Valorile general umane nu mai sunt cotate astăzi, lumea nu-i educată să se comporte civilizat într-o societate democratică. Deseori văd în transportul public situaţii în care tinerii, în loc să ofere locul unei femei însărcinate sau cu copilul în braţe, se fac adormiţi, ascultă muzică sau vorbesc la telefon, numai să nu cedeze locul.
Zilele trecute, chiar am vrut să monitorizez acest subiect, circulând prin Chişinău cu mai multe troleibuze şi microbuze. M-am apropiat de câteva doamne însărcinate sau cu copii mici în braţe şi le-am întrebat dacă se bucură de un statut privilegiat în transportul public.
,,Suntem în Moldova… Poţi să fii cu 10 copii în cârcă şi însărcinată, dar nimeni nu se uită la tine, cu atât mai mult – să te ajute. Când eram însărcinată în luna a şaptea, mă pregăteam pentru examenele de stat şi circulam de trei ori pe săptămână de la Orhei la Chişinău. Seara, când mă întorceam acasă, mereu nu aveam loc în microbuz, dar nimeni nu se repezea să mi-l ofere. Norocul meu era că şoferul, fiind un om îndrăzneţ, obliga pe cineva mai tânăr să se ridice. Îşi cerea iertare pentru obrăznicia pasagerilor şi mă ruga să mă aşez. De fapt, în cazuri rare, cedau locul doamnele, iar bărbaţii se întorceau cu spatele şi se făceau că nu mă vad. De câteva ori, am mers în picioare, aşa gravidă cum eram, până la Orhei”, ne-a spus Viorica Popa, o tânăra care îşi ţinea copilul de un anişor în braţe şi care a circulat două staţii în picioare, după care i-a cedat locul un bărbat de vreo 100 kg, supărat că nu fac tinerii acest lucru. O altă femeie, Ana Ungureanu, ţinea în braţe un băieţel de un an şi trei luni. ,,Când eram însărcinată, rareori când cineva îmi ceda locul, iar de când am născut, am urcat o dată într-un troleibuz, care era plin cu bătrâni, şi niciunul nu a vrut să se ridice. Când a trebuit să cobor, am auzit reproşul unui bărbat: „Copil a-i putut face, dar să stai în picioare nu poţi?!”.
În timpul sovietic, transportul public avea scaune destinate femeilor însărcinate sau celor cu copii mici. De ce nu am reveni la acea practică? În plus, ar trebui nişte campanii sociale de reeducare a populaţiei. Iar taxatoarele să aibă obligaţiunea de a găsi soluţii ca în troleibuzul sau autobuzul lor mamelor cu copii şi femeilor gravide să li se ofere un loc imediat ce urcă în salonul mijlocului de transport.
Corina Ţurcanu,
stagiară la TIMPUL
